Page 60 - morisena12_18

MORISENA, anul III, nr. 4 (12)/2018

Oricum, de-a lungul timpului scurs din 1918 în- 3. Banatul, regiune-frontieră
coace, s-au conturat, în jurul frontierelor trasate la Con-
ferința de pace de la Paris din 1919 și consfințite prin Banatul poate fi tratat ca regiune transfrontalieră
trataul de la Trianon din 1920, regiuni neoficiale, dar cu funcțională. Conturarea ei a debutat în evul mediu, mai
personalitate proprie tot mai evidentă. Funcționarea lor întâi ca marcă de graniță a Imperiului bulgar, iar apoi a
coerentă rezidă în diversitatea etnică a macro-regiunii Regatului arpadian. La malul Dunării s-a oprit expansiu-
în care se află și în existența unei puternice empatii între
națiunile pe care le desparte granița, atribute care, astăzi
le califică în rolul de placă turnantă a relațiilor dintre
țările vecine. Se adaugă, desigur, trecutul lor de regiuni
organizate politic.

Fig. 4 Împărțirea Maramureșului între România și Ceho-
slovacia în 1920 (sursa: Seișanu, Romulus, 1936, România
– atlas istoric, geopolitic, etnografic și economic, Editura Uni-
versul, București, pag. 179).

nea regatului catolic maghiar sub presiunea enormă a unor
puteri continentale: mongolii și apoi turcii otomani. După
cucerire, tot ca o provincie de graniță au stăpânit-o și aceș-
tia, între 1552 și 1718. Statutul său s-a modificat puțin, în
esența lui geopolitică de-a lungul stăpânirii de două secole
a austro-ungarilor, ba, chiar, colțul său sud-sud-estic a fost
declarat și administrat ca zonă de graniță militară (Fig. 5).
4
Fig. 3 Împărțirea Banatului în 1919 și modificările de fron-
tieră ulterioare (sursa: ro.wikipedia.org/wiki/Banat#/media/ Secolul al XVIII-lea și, în mare măsură, secolul care
File:Impartirea_Banatului.png). a urmat, au fost jalonate de valurile de coloniști pe care
imperialii i-au adus aici, în scopul populării și exploată-
Exemplele cele mai elocvente sunt: Maramureșul, rii economice eficiente a regiunii. Cel puțin până în 1867,
Silezia, Galiția, Bucovina, Banatul – toate foste mărci (ba- consolidarea „națiunii habsburgice” nu era o țintă centrală
nate), voievodate sau ducate medievale, componente ale pentru autorități. Lucrurile s-au schimbat, însă, pentru Ba-
Imperiului German, Regatului Ungariei sau Regatului Po- natul de câmpie, când a trecut sub stăpânirea directă ma-
loniei (Fig.3, 4 ). ghiară. Aceasta a făcut colonizări cu scopul explicit de a-și
Noianul de state mici naționale care o compun (și consolida prezența demografică și politică . Dealtfel, cla-
5
care nu și-a atins potențialul maxim de diviziune) a învățat sa conducătoare a Imperiului Habsburgic era conștientă de
de-a lungul unui secol și mai bine de tensiuni că cea mai structura sa demografică multietnică și urmărea să păstreze
bună cale de urmat este cea a reluării și continuării schim- coeziunea acestui conglomerat, căutând, mai mult, să își
burilor economice și culturale antebelice, care, de fapt, au asigure fidelitatea supușilor săi. Germanizarea vastului său
definit scheletul Europei de mijloc. teritoriu, locuit de popoare care erau, deja, națiuni cu con-
știință de sine bine conturată (mai ales maghiarii, polone-
zii, cehii), era imposibil de realizat. Mai mult, prin politica

Pag. 58