Page 47 - morisena13_19

Revistă de cultură istorică

orchestra Seminarului Teologic din Blaj , corul țăranilor doar o fericită recentă întâlnire cu nepotul său, domnul
18
din comuna Feldru (Bistrița-Năsăud) ş.a. ing. Victor Verzea, rezident în Târgu Mureş, facilitându-mi
19
În 13-14 septembrie 1936, cu prilejul desfăşurării, la reconstituirea principalelor etape biografice, identificarea
Timişoara, a Marii Serbări Jubiliare a Cântecului Românesc şi reconsiderarea creaţiei sale corale şi instrumentale, atât
(împlinirea a 30 de ani de la grandiosul concert coral de prezentă, în perioada ante- şi interbelică, în repertoriul
prilejuit de Expoziţia Generală Jubiliară din Bucureşti), a coralelor şi orchestrelor bănăţene, dar şi a virtuţilor sale
făcut parte dintr-o selectă comisie de jurizare prezidată de pedagogice, ca valoros profesor la Liceul „Moise Nicoară”
Tiberiu Brediceanu (directorul Conservatorului „Astrei” din Arad.
din Braşov), George Breazul (profesor la Academia de
Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti), Timotei Popovici Rapsodia Română
(dirijorul Corului Mitropolitan din Sibiu), Sabin V. Drăgoi
(directorul Conservatorului de Muzică Municipal din Capodopera lui Aurel C. Popovici-Racoviţă,
Timişoara), Alexandru Zirra (directorul Academiei de Rapsodia Română I şi II, pentru cor mixt cu soli acompaniat
Muzică şi Artă Dramatică din Iaşi), Atanasie Lipovan de pian şi orchestră (Editura autorului, Arad, Litografia
(profesor la Academia Teologică din Arad), Augustin Maxim Kállai) a fost interpretată în primă audiţie absolută
Bena (directorul Academiei de Muzică şi Artă Dramatică în 13 aprilie 1929, în sala festivă a Hotelului „Dacia” din
din Cluj), Eugen Cuteanu (profesor la Conservatorul de Lugoj, de Societatea Corală „Lira”, cu aportul orchestrei
Muzică Municipal din Timişoara) ş.a. Regimentului 17 Infanterie, sub bagheta lui Ioan Bacău:
După dispariţia sa, un nemeritat văl al uitării „În partea a II-a, centrul de greutate îl formau cele două
s-a aşternut asupra biografiei şi operei remarcabilului compoziţii din urmă, Cătălina şi mai ales Rapsodia nr.
compozitor bănăţean, primul a cărui creaţie a fost laureată 1, ale dlui prof. Aurel Popovici, o compoziţie plină de
la Premiul Naţional de Compoziţie „George Enescu” , brio, pe aiurea furtunoasă ca un vânt de stepă şi totuşi
20
„împreunată” cu dans, în 23 februarie/8 martie 1913, în sala de gingaşă şi plină de farmec. Am remarcat aici evoluţia
dans a Hotelului „Royal” din Budapesta, cu participarea corului uriaşă a talentului muzical al autorului în cei din urmă 10
(dirijor: V. Petraşcu) şi orchestrei Societăţii (dirijori: Octavian ani. E de prisos să mai spunem că d. prof. Bacău a ştiut
Beu şi Emil Cheţian), venitul fiind destinat „sporirii” bibliotecii să se străpună total în atmosfera de idei şi de sentimente
şi pentru „pornirea sportului nostru”. Numele lui Aurel Popovici a acestor două compoziţii mari, scoţându-le la iveală
(Doinitorii români) a fost alăturat unor personalităţi ilustre ale rarele frumuseţi artistice, ceea ce a mulţumit pe deplin
artei componistice româneşti şi europene: Tib. Brediceanu, pe ambii autori cari au asistat la repetiţii . […] Îndeosebi
21
I. Mureşianu, Gh. Dima, C. Porumbescu, M. Bruch, Tosti,
Pergolesi, Massenet („Drapelul”, Lugoj, XIII, 21, 1913, 3). ne-a impresionat vocea caldă, delicată şi şcolărită a drei
18 În programul serbării elevilor Seminarului Teologic Compoziţie „George Enescu”, desfăşurate între 1913 şi 1946,

din Blaj, din 3/15 mai 1922, a figurat şi Potpuriu Românesc, cu excepţia lui Aurel Popovici-Racoviţă, doar 5 alţi compozitori
cor mixt cu şase solişti, de Aurel Popovici, fostul student al bănăţeni au mai fost laureaţi ai prestigioasei competiţii: Sabin
instituţiei, sub bagheta lui Eugen Hopârtean. Corul şi orchestra Drăgoi (în 1922, premiul II, pentru Cvartet de coarde, 1923,
seminariştilor blăjeni au mai interpretat, cu acel prilej, Imnul menţiunea I, pentru Suită de dansuri poporale, şi în 1928,
Regal de Ed. Hübsch, Primăvara – Hora op. 52, cor mixt pe premiul I, pentru Divertisment rustic), Zeno Vancea (în 1934,
12 voci cu solişti şi orchestră, de Heinz Heltman (dirijor: menţiunea I, pentru Suita pentru pian, Psalm 137 pentru cor,
compozitorul), balada Brâncoveanu Constantin şi Turtucaia – Preludiu, Fugă şi Final pentru pian, 1936, premiul III onorific,
Balcic (marş pentru orchestră) de Iacob Mureşianu (v. Solomon pentru Psalm, 1937, premiul II onorific, pentru Două dansuri
2009, 256-262). groteşti, 1938, premiul II, pentru Cvartet de coarde, şi în 1943,
19 La serbările care s-au organizat, în 1909, cu prilejul premiul I, pentru Muzică la Pomelnicul unui erou, pentru cor
inaugurării școlii din Feldru (Bistrița-Năsăud), preotul Emil şi orchestră, opus dedicat generalului-erou lugojean Dimitrie
Ștefănuțiu (1862-1924) a dirijat corul țăranilor din localitate, Petrescu Tocineanu, violonist amator, membru fondator, în
care a prezentat următorul program: Bine ați venit și Dorul 1927, al Orchestrei Societăţii Filarmonice din Lugoj), Vasile Ijac
Ardealului de A. Popovici, Hora Oltului de C. M. Cordoneanu, (în 1937, menţiunea I, pentru Simfonia), Mircea Popa (în 1940,
Mândruliță de demult de Gh. Dima și Hora dobrogeană de M. menţiunea I, pentru Simfonia I, şi în 1943, premiul III, pentru
Spacovici (Solomon 2007, 53-54). Cvartet de coarde) şi Mihai Brediceanu (în 1945, menţiunea a
Alte informaţii privind preluarea compoziţiilor lui Aurel II-a, pentru Suită pentru orchestră mică).
Popovici, în perioada petrecută la Ticvaniu Mic, în „Drapelul”, 21 În partea I a concertului au fost interpretate Îngerul
Lugoj, VI, 80, 1906, 3 (Concert în Ticvaniu Mare), „Drapelul”, a strigat de Iacob Mureşianu, Răsunet de la Crişana de Ioan
Lugoj, VI, 89, 1906, 3 (Concert şi teatru în Ciclova Montană), Vidu şi Lăudaţi de Sabin Drăgoi. Probabil că Sabin Drăgoi este
„Drapelul”, Lugoj, IX, 96, 1909, 3 (Concert şi teatru în Ictar), celălalt autor prezent la repetiţii la care face trimitere autorul
„Drapelul”, Lugoj, IX, 118, 1909, 3 (Concert în Sasca Montană). cronicii, semnat cu pseudonimul Meloman, folosit, de obicei, de
20 La cele 27 de ediţii ale Premiului Naţional de Filaret Barbu.

Pag. 45