Page 48 - morisena13_19

MORISENA, anul IV, nr. 1 (13)/2019

Nuţa Raina în doinele Rapsodiei, apoi cântecul de Confirmarea vocaţiei componistice
22
bariton temperat şi nuanţat, ca la un elev de conservator,
al dlui Gheorghe Micu, care a fost pentru mulţi o revelaţie” Cu doar doi ani înainte de a se stinge din viaţă, Aurel
(Concertul Corului „Lira”, în „Sionul românesc”, Lugoj, Popovici-Racoviţă a reconfirmat vocaţia sa de creator
XVI, 7-8, 1929, 28-29, şi „Răsunetul”, Lugoj, VIII, 16, reprezentativ al şcolii bănăţene şi naţionale de compoziţie,
1929; cf. Stan 2005, 153-154). Monumentalele opusuri obţinând menţiunea I, pentru Cvartet de coarde, la ediţia
vocal-simfonice ale lui Aurel Popovici-Racoviţă au fost din 1940 (22 decembrie) a prestigiosului Premiu Naţional
reluate, sub aceeaşi baghetă, în 27 aprilie 1930, pe scena de Compoziţie „George Enescu”, comisia pentru acordarea
Teatrului Orăşenesc lugojean („Compozitorul Popovici- premiilor, întrunită la Casa Școalelor, fiind prezidată de
Racoviţă de abia acum începe a-şi face loc în lumea George Enescu .
24
compozitorilor muzicali [sic!] români, deşi are la activul Din ampla creaţie a lui Aurel Popovici-Racoviţă
său un mănunchi destul de mărişor de compoziţii lucrate (corală, cameral-instrumentală, vocal-simfonică sau
din folclorul nostru muzical. Compoziţii ca cele două destinată muzicii de fanfară), astăzi puţin cunoscută
Rapsodii şi Imnul Transilvaniei îi vor asigura foarte mult şi cântată, caracterizată printr-un evident meşteşug
dreptul la aprecierea iubitorilor de muzică românească” – componistic, cu generoase şi expresive construcţii
v. Iosif Miclău, Marele concert coral al Societăţii Corale melodice şi complexe abordări armonice, până la o
„Lira” din Lugoj, în „Răsunetul”, Lugoj, IX, 20, 1930), în viitoare sistematizare şi editare, reţinem: Mama lui Mihai
26 aprilie 1931, pe scena Teatrului „Traian Grozăvescu” (v. Viteazul, baladă pentru cor mixt, cu acompaniament de
„Vestul”, Timişoara, II, 303, 1931, şi „Răsunetul”, Lugoj, pian şi orchestră, Moartea lui Mihai, baladă pentru cor cu
X, 16, 1931), pe scena Ateneului Român din Capitală, în acompaniament de orgă (pian), Dragoş, baladă poporală,
20 decembrie 1936, în interpretarea Corului şi Orchestrei pe versuri de V. Alecsandri, Potpuriu românesc, pentru cor
Asociaţiei Culturale „CFR”, sub bagheta lui N. Georgescu- mixt şi orchestră de coarde, Cântece patriotice (10 coruri
Postelnicu (solişti: E. Ciovica, V. Mora şi G. Marinescu), mixte pentru 4 voci cu acompaniament de pian şi orchestră),
şi sub cupola Palatului Cultural din Blaj, în 31 octombrie Buchet de hore pentru fanfară, valsurile Năluca (pe versuri
1937. Cu un an înaintea morţii compozitorului, acordurile de George Coşbuc) şi Farmec de primăvară (coruri mixte
Rapsodiei Române I au răsunat în sala Teatrului Municipal cu acompaniament de pian şi orchestră editate la Litografia
din Sibiu, în 22 februarie 1941, în interpretarea Orchestrei şi Maxim Kállai din Arad), dar şi opusurile corale a cappella
Corului Reuniunii „Gheorghe Dima”, sub bagheta lui Petru de factură laică (Cântece pentru uzul societăţilor corale
Gherman. Rapsodia Română, „catenă de melodii populare – 15 coruri bărbăteşti şi mixte, antologie care cuprinde:
bazate pe elementul de dezvoltare vocală, respectă desăvârşit Împărate ceresc, Dulce Bucovină, Cântec de vară, Marşul
frăgezimea cuceritoare a cântecelor contopite într-însa, pe lui Tudor, Rămas bun, Arcaşul, Cântec de primăvară,
cari le putem auzi şi azi răsunând la şezătoare sau la horă, cu Odă marelui Inocenţiu M. Klein, Dorul ardeleanului
transparenţele acelea de gând urnit la margine de codru sau (o variantă pentru cor mixt şi una pentru cor bărbătesc),
în atmosfera fremătătoare de ghiduşii tinereşti a întâlnirilor Răsunetul văilor (două variante), Doinitorii români (două
«pe lună» la butuci” (Sibianu 1941, 35-37) . Două secvențe variante), Mulţi ani – Editura autorului, Ticvaniu Mare,
23
extrase din Rapsodie, pentru cor mixt a cappella (Bine ați 1905; cf. „Drapelul”, Lugoj, IV, 127, 1904, 3), Imnul
venit și Bună seara), au fost interpretate, în 19 aprilie 1958, Transilvaniei, Câte păsărele în codru, Auzi buciumul,
la Rupea, de Corul Casei Raionale de Cultură „George Dragoste, dor şi fericire, Ţăran şi ciocoi, Răsunetul văilor,
Enescu” din localitate, sub bagheta lui Constantin Catrina, cor bărbătesc, Iarna, pe versuri de V. Alecsandri, Toamna,
sub genericul „Arta în slujba poporului”. pe versuri de Şt. O. Iosif, Cântecul muncii, pe versuri de
22 Elena Ienea-Raina (1907-1997), absolventă a Con- O. Goga, Simfonia broaştelor ş.a. Din creația religioasă:
servatorului de Muzică şi Artă Dramatică din Bucureşti, a Liturghia Sfântului Ioan Gură de Aur, partitură editată în
activat ca învăţătoare la Lugoj. A avut o tulburătoare poveste de 1918, la Tipografia C. Kern, care cuprinde aranjamente
dragoste cu Achim Stoia, cu care fusese colegă la Conservatorul şi armonizări ale unor fragmente preluate din vechea
bucureştean, compozitorul ardelean dedicându-i un lied (ma- liturghie grecească şi literatura psaltică românească
nuscrisul se află în posesia autorului acestui studiu), rămas încă (funebrale, liturghii), semnate de G. Musicescu, I. Vidu,
inedit.
23 În prima parte a concertului, dedicată muzicii corale, 24 Aurel Popovici-Racoviţă a concurat într-o companie
au fost interpretate opusuri de C. Porumbescu (Tatăl nostru), I. selectă: Alexandru Zirra (premiul I, pentru poemul simfonic Pe
Vidu (Răsunet de la Crişana şi Negruţa), P. Gherman (Aşteptare) șesul Moldovei), Constantin Lazăr şi Sigismund Toduţă (premiul
şi A. Stoia (Fata ardeleană), iar în partea secundă, lucrări II, pentru Simfonietta, respectiv Variațiuni simfonice), Romeo
semnate de Gh. Dima (Cantata) şi T. Popovici (Avram Iancu, Alexandrescu (premiul III, pentru Allegretto rustico) şi Mircea
regele munţilor). Popa (menţiune, pentru Simfonia I) (Voicana 1964, 340).

Pag. 46