Page 53 - Morisena17_2020
P. 53

Revistă trimestrială de cultură istorică



              Învăţătorii  confesionali  puteau  fi  numiţi  ca    Învăţătorii aveau dreptul să beneficieze de pensie,
        „magiştri”  la  oficiile  poştale  mai  mici,  dar  numai  cu  de  asemenea  puteau  primi  ajutor  văduvele  sau  orfanii
        aprobarea prealabilă a autorităţilor şcolare. Ei erau datori  acestora. Pensionarea învăţătorilor se baza pe articolele de
        să participe şi la recensămintele populaţiei, în calitate de  lege XXXII din 1875 şi XLIII din 1891. Erau îndreptăţiţi la
        comisari de numerotare .                              pensie toţi învăţătorii (învăţătoarele) ordinari şi ajutători,
                             22
              Unii  învăţători  aveau  prin  urmare  şi  alte  izvoare  prevăzuţi  cu  diplomă  de  calificare.  De  pensie  integrală
        de  venit,  diversificându-şi  sfera  ocupaţională:  scriitori  beneficiau învăţătorii care treceau de 40 de ani de serviciu.
        la  primării  sau  alte  oficii,  funcţionari  la  institute  de  După  10  ani  de  slujbă  (în  care  se  socoteau  şi  timpul
        credit mărunte, conducerea stranei şi respectiv a corului  serviciului militar, precum şi cel petrecut ca prizonier de
        bisericesc,  stupari,  comercianţi,  producători  de  altoi,  război), învăţătorii se puteau pensiona cu 40 % din salariul
        legumicultori. Cei mai mulţi, însă, se ocupau cu agricultura,  propriu-zis.  Pentru  fiecare  an  care  trecea  peste  10,  se
        muncind alături de ţărani în timpul liber. Cei harnici, care  adăugau 2 %. Înainte de 40 de ani de serviciu, se puteau
        dispuneau de mult pământ, s-au înavuţit. Cei mai numeroşi  pensiona  numai  cei  consideraţi  bolnavi  sau  incapabili.
        erau aceia care aveau la dispoziţie puţine vite şi 3-8 iugăre  Învăţătorii puteau fi pensionaţi din oficiu, în cazul în care
        de pământ, care le aduceau un venit neînsemnat. Existau  se constata incapacitatea lor .
                                                                                      26
        învăţători care nu aveau decât casa de locuit şi o grădină,   Dintr-un conspect datat cu 24 aprilie 1891, despre
        sau o bucată de vie ori un fânaţ. Unii ştiau să tragă folos şi  învăţătorii  pensionaţi,  văduvele  şi  orfanii  ajutoraţi,  ne
        din puţinul care-l aveau, în schimb alţii n-aveau spirit de  putem  crea  o  imagine  despre  sumele  de  bani  alocate
        întreprindere şi erau delăsători .                    pentru fiecare din aceste trei categorii sociale. Astfel, în
                                   23
              Fie  că  funcţionau  în  localităţi  prospere,  care  le  Protopopiatul Jebel erau doi învăţători pensionaţi cu câte
        ofereau o remunerare consistentă, fie că deţineau şi alte  100 de florini şi două văduve ajutorate cu câte 84 de florini.
        slujbe ori că proveneau din familii înstărite, unii învăţători  În  Protopopiatul  Ciacova  exista  un  învăţător  pensionat
        aveau o situaţie materială şi un nivel de trai care depăşea  cu 100 de florini, o văduvă ajutorată cu 84 de florini şi
        media veniturilor acestei categorii profesionale. De pildă,  trei orfani sprijiniţi cu câte 25 de florini. În Protopopiatul
        învăţătorul  timişorean  Traian  Lungu,  avea  o  situaţie  Vârşeţ  au  fost  pensionaţi  doi  învăţători  cu  câte  120  de
        prosperă, de burghez înstărit .                       florini,  două  văduve  au  primit  câte  84  de  florini  şi  trei
                                 24
              Existau  totodată  şi  învăţători  a  căror  situaţie  orfani au fost ajutoraţi, dintre care doi cu câte 50 de florini
        materială  se  afla  sub  nivelul  subzistenţei.  Aşa  a  fost  şi unul cu 25 de florini .
                                                                                  27
        învăţătorul  Ilie Amandia  din  Bucovăţ,  a  cărui  moarte  o   Veniturile salariale ale învăţătorilor români timişeni
        anunţă preotul Gheorghe Bălan, într-o şedinţă specială a  au fost pe ansamblu modeste în a doua jumătate a veacului
        Comitetului parohial, din 10 martie 1879. Din expunerea  al XIX-lea. Ele variau de la o localitate la alta în funcţie
        sa, reiese că acest învăţător a fost foarte sărac şi cu familie  de  potenţialul  economic  al  fiecăreia,  dar  au  cunoscut  o
        numeroasă, astfel încât nu a avut nici măcar o haină pentru  sensibilă creştere spre sfârşitul aceluiaşi secol, ca urmare
        îngropăciune.  La  16  martie  1879,  protopopul  Meletie  a  eforturilor  făcute  de  comunităţile  româneşti  de  a  se
        Drăghici  recomanda  pe  institutorul  Nicolae  Grofşorean  acomoda prevederilor salariale înscrise în legislaţia şcolară.
        ca învăţător provizoriu în Bucovăţ. Comitetul parohial nu  Învăţătorii  care  şi-au  diversificat  aria  ocupaţională  sau
        a acceptat această propunere, ci l-a rugat pe părintele G.  care făceau parte din familii potente economic dispuneau
        Bălan să suplinească postul de învăţător, cu speranţa că  de  venituri  suplimentare.  În  marea  lor  majoritate  însă,
        până la deschiderea concursului, se va găsi un preparand  pătrunşi  de  frumuseţea  şi  nobleţea  profesiei,  învăţătorii
        care  s-ar  învoi  să  ia  în  căsătorie  pe  fiica  răposatului  români din comitatul Timiş s-au aflat în serviciul limbii
        învăţător  Ilie  Amandia  (Protocolul  şedinţei  Comitetului  şi  culturii  naţionale,  fără  ca  să  pretindă  o  remuneraţie
        parohial din 29 aprilie 1879). În spirit de solidaritate cu  pe măsura sacrificiilor făcute. Ei au preferat să slujească
        familia celui dispărut, preotul se obligă să-i cedeze întreg  şcolile confesionale cu un salariu mai mic, decât şcolile
        venitul obţinut din suplinirea postului învăţătoresc .  comunale  şi  de  stat,  care  deşi  le  ofereau  o  dotaţie  mai
                                                    25
                                                              bună, îi înregimentau unui învăţământ străin de nevoile şi
              22  I.  Genţ,  Administraţia  bisericească,  Oradea-Mare,   aspiraţiile societăţii româneşti.
        1912, p. 502.
              23 Foaia diecezană, Caransebeş, XIII, 1898, nr. 3, din 18   26 O. Ghibu, Viaţa şi organizaţia bisericească şi şcolară
        ianuarie, p. 3-4.                                     în Transilvania şi Ungaria, Bucureşti, 1915, p. 121; C. Petrescu,
              24  I.  D.  Suciu,  Emilia  Lungu-Puhallo,  Timişoara,  Condiţia învăţătorului în şcoala poporală bănăţeană la sfârşitul
        1939, p. 7.                                           secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, în „Studii de istorie
              25 Arhiva Mitropoliei Banatului, Fond cronici parohiale,  a Banatului ( 1997-1998 )”, Timişoara, 2000, p. 296.
        dosar Bucovăţ, nepag.                                      27 A.E.O.R.C., Fond  şcolar, IV, act 36/1891, nepag.


                                                                                                         Pag. 51
   48   49   50   51   52   53   54   55   56   57   58