Page 59 - Morisena20_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

a reliefului de către o cale ferată, pe un traseu având punctul 2. Anticipări, măsurători, proiecte. În anul 1845,
iniţial în Anina şi punctul terminus în portul Baziaş. Echipa directorul general al minelor, care-şi avea sediul în Viena,
îi include pe: Lobkowitz şi baronul consilier von Kübeck, consilierul de curte Michael Layer, vine în zonă cu un
din Viena, Anton şi Louis Maderspach, Simon Horvath, program precis. Echipa e completată cu asesorul Giller,
A. Steger şi Ioan Bun (în fapt, Buna) din Oraviţa, contele consilierul aulic baron Ransonnet, inginerul de căi ferate
Peter de Konszky din Dognecea, R. Kratky din Moldova Bach, maistrul minier Abt, topograful minier Oberth,
Nouă, L. Widtkamp din Sasca Montană, baronul Gustav de maistrul Kolosvary şi practicianul Schroll.
Berg şi inginerul K. Rossypal, reprezentând Anina. Din 20 mai 1846 se aplică mai întâi proiectul unei
căi ferate cu tracţiune cabalină (hipo-Eisenbahn), pe
ecartament redus. Se hotăra săparea galeriei Regele Ştefan

din Valea Jitinului până la Valea Tereziei, de 3.515 m,
urmând săparea unui tunel, pe versantul opus al Jitinului,
până în Valea Lişava, pentru un plan înclinat de cale ferată
care să facă legătura, mai departe, cu Oraviţa – Baziaş.
Vagoane încărcate, coborând, trag la deal vagoanele goale.
În continuare, între Valea Lişava şi puţul Kollowrath,
se va deschide galeria Împăratul Ferdinand pentru a
lega mina de calea ferată . Michael Layer, preşedintele
5
Direcţiunii Montanistice (Miniere) Oraviţa, baron Gustav
von Gränzenstein şi un grup de geologi, pirotehnicieni,
genişti, geodezi, ingineri specialişti în ridicări, cartografi
Gara Oraviţa, ridicată încă la 1846-1847 şi arhitecţi, cercetează munţii şi defileurile cărăşene în
şi intrată în activitate din 1854. perimetrul delimitat la sud de localitatea Mehadia, iar în
nord de Bocşa.
Abia în 1845, cum vom vedea, se constituie echipa de La 31 octombrie 1846, la Oraviţa se ia hotărârea
anchetă a situaţiei, condusă de directorul general al minelor, care stabilea viitorul operator al căii ferate cu tracţiunea
consilierul de curte Michael Layer, ale cărei rezultate, mecanică exclusivă. Comisia era condusă de Gustav
cu aplicaţia lor practică, vor fi şi priorităţile tehnice din von Gränzenstein, avându-i ca secretari pe inginerul F.
domeniu ale Banatului istoric, din perspectivă românească Czekelius şi pe arhitectul Teatrului Vechi, inaugurat la 1817,
şi central-europeană. Aşadar, cel dintâi traseu feroviar din Ion Niuni. Concluziile de bază ale Raportului Comisiei
ţară este calea ferată Oraviţa – Răcăşdia – Vrăniuţ – Berlişte condusă de cei doi au fost: modernizarea în continuare
– Milcoveni – Iam – Straja – Iasenova – Roşia – Biserica a uzinelor siderurgice din Reşiţa, construirea altei uzine
Albă – Vracevgai – Socol – Baziaş (16 km, Lişava – Oraviţa de sprijin la Anina, unde luase amploare exploatarea
şi 62,5 km Oraviţa – Baziaş, 78,5 km total), inaugurată cărbunelui, dezvoltarea exploatării la minele de cărbune
pentru transportul de marfă la 20/30 august 1854 iar pentru din zona Lişava, între Oraviţa şi Anina şi construirea unei
călători la 1 noiembrie 1856, o investiţie de cinci milioane căi ferate care să lege activitatea productivă a Banatului
florini , considerată încă de istoricii problemei a fi şi cea Montanistic printr-un transport facil, prin portul Baziaş,
3
mai veche din sud-estul Europei. Iar calea ferată de munte de economia întregului imperiu. Extracţia cărbunelui

Oraviţa – Brădişorul de Jos (Maidan) – Lişava – Gârlişte în Banatul Montan luase amploare, la Doman, din 1750
– Anina a intrat în folosinţă la 15 decembrie 1863 pentru încoace, Mehadia, după 1780, Sicheviţa, după 1790, dar
transportul de mărfuri şi la 4 aprilie 1869 pentru persoane, Anina deţine toate recordurile: 7.000 tone cărbune extras
cu inaugurarea la 18/28 noiembrie 1869 fiind, cum în 1830, 19.000 tone cărbune extras în 1846.
spuneam mai sus, cea dintâi dintre construcţiile feroviare
de munte din sistemul românesc, iar cronologic a patra 3. Lucrările la calea ferată de munte Oraviţa-
cale ferată din ţara noastră. Până la concretizarea reţelei Anina. Un document orăviţean ne spune că lucrările
feroviare bănăţene, în jurul ţinutului funcţionează câteva la căile ferate orăviţene au ca dată a începutului anul
trasee mai scurte care încercau să lege într-un fel zona 1846, iar anul de vârf a fost 1850, când în coordonarea
de harta feroviară a aşa-numitei Ungarii de Sud: calea inspectorului minier Joseph Dullnig se reiau . În anul
6
ferată Timişoara – Seghedin, de 113,9 km, inaugurată la următor, la 31 octombrie 1846, la Oraviţa se ia, aşadar,
15 noiembrie 1856 şi Timişoara – Iasenova, de 94,1 km, hotărârea de a se construi prima cale ferată într-o provincie
intrată în funcţiune la 20 iulie 1858. 4 românească, lucrările fiind destul de înaintate în 1847. S-a

Pag. 57