Page 60 - Morisena20_2020

MORISENA, anul V, nr. 4 (20)/2020

pus la bătaie, pentru început, o sumă de 5 milioane florini şi Michael Layer au inspectat din nou zona. În februarie
s-a apelat la muncitori aduşi din Italia de nord, specializaţi 1852, inspectorul Dullnig propune să fie aplicate ideile
în lucrarea pietrei, în tăierea stâncii. Majoritatea provin din lui Karl Maniel având ca idee convergentă legarea directă
zona Sorrento şi de pe valea Adigeului ori din perimetrul a exploatărilor şi producţiei de la Gârlişte cu gara Lişava
provincial Friuli – Venezia – Giulia. Destui, la terminarea printr-o cale ferată asigurată cu mijloace de tracţiune
lucrărilor, s-au stabilit aici, şi-au întemeiat familii, s-au mecanică, adică locomotive acţionate de forţa aburului.
integrat destinului urbei în istorie, urmaşii lor trăind încă şi În zonă vine şi directorul Direcţiei Centrale a Minelor şi
azi în Oraviţa. Alţii, după 1880, au plecat spre Dobrogea, Metalelor, din Viena, Antonius Wiessner. Atunci se aduc
atraşi de activitatea la carierele de piatră de acolo, dar pentru investiţie cei cinci milioane florini.
şi pentru că au fost solicitaţi de statul român (România
Vechiului Regat) să lucreze la noile obiective care 4. Un prim succes: finalizarea traseului
marcau organizarea sistemului feroviar în acea provincie Oraviţa-Baziaş în 1854. În raportul din 1853, secretarul
românească . ministerial Karl Hocheder anunţa că traseul spre Baziaş,
7
din Lişava la Oraviţa şi de aici la Dunăre, fusese terminat,
după o întrerupere datorată evenimentelor revoluţiei de la
1848-1849.

Gara Anina, finalizată în 1860, activă din 1863, situată la o
altitudine de 556,4 m în raport cu gara Oraviţa, la 218,7 m.

În prima etapă şi în paralel cu declanşarea
operaţiunilor construirii căii ferate Oraviţa-Anina, la Gara Baziaş, la Dunăre, finalizată încă din 1850.
sugestia directorului minier von Gränzenstein, care
dobândise deja titlul de consilier aulic al Vienei în teritoriu,
se pune în aplicare, la 20 mai 1846, proiectul unei căi Inaugurarea e anunţată la 18/28 august 1854 şi are
ferate cu tracţiune cabalină (hipo-Eisenbahn). Ideea era loc la 20 august 1854, cu o locomotivă C-2-t, din tipul

8
să fie realizată o prelungire din munte, de la Steierdorf, Engerth. Cu mecanicul Wenzel Hantschke, în locomotivă
prin Oraviţa, spre Baziaş, modificată în toamna lui 1847 se află inspectorul Dullnig, inginerul Bach şi arhitectul
numai cu un eventual traseu de la Lişava prin punctul inginer Maniel. După locomotivă şi tender se află o
Gârlişte la Oraviţa, dar folosindu-se tracţiunea cu aburi, platformă descoperită unde s-au amenajat locurile pe care
în continuarea traseului început de la Anina prin galeria să stea ministrul Thinnfeld, secretarii Layer şi Hocheder,
Ştefan şi continuând până la Lişava tot pe baza tracţiunii von Gränzenstein şi von Berg, directorul Direcţiei
cabaline. În noiembrie 1846, proiectanţii sunt asistentul Montanistice Bănăţene, Friedrich Reitz. Se mai află acolo
inginer Antonius Rappos (concepţia), Anton Scherawitza groful von Bissingen de Iam, contele Hermann Gerubel,

(ridicarea de teren şi desenul) şi inginerul Karl Bach . baronul Anton Baici de Vărădia, groful Julius Despinits
9
Tranziţia de la sistemul tracţiunii hipo, pferdebahn la de Comorâşte, groful Vladimir Stojanovits de Lăţunaş-
adevărata cale ferată a cărbunelui kohlenbahn îl are ca Marcovăţ, baronul Wodianer, viitorul ministru, originar
lider de proiectare pe inginerul arhitect Karl Maniel din Oraviţa, Jozsef de Szlavy, arhitectul Ioan (Johann)
(1813-1881). Bibel, inginerii metalurgi Karl Maderspach şi G. Werne,
În 1851, ministrul Mineritului şi Metalelor, farmacistul Karl Knoblauch, medicul Fr. Bach, fratele
Ferdinand Ritter von Thinnfeld, şi secretarul de stat inginerului constructor de căi ferate. După platforma cu

Pag. 58