Page 63 - Morisena20_2020

Revistă trimestrială de cultură istorică

e expus, la finele lui 1862, la Expoziţia de la Londra, cu procesul racordării Reşiţei la traseul feroviar bănăţean,
o denumire în completare, „Duplex”. Dar la Expoziţia astfel că, la începutul secolului trecut, căile ferate ale
din 1867, de la Paris, se revine la vechea denumire, Fink- StEG, în zonă, deţineau o reţea de 72 km/total, la un
Engerth, modelului fiindu-i ataşat un vagon de bagaje pe ecartament de 94,8 cm .
19
două osii (15t) şi un rezervor de apă. Prima locomotivă După 1918 a circulat locomotiva seria 375 tip
realizată la uzinele din Reşiţa ale StEG a fost aceea din ICIt-n2v, ICIt-h2, după model Budapesta 1915 Bp 3728,
1871, proiectantul John Haswell fiind un student al lui circulaţie reluată între 1965-1978. Locomotiva seria 131041
George Stephenson. A purtat numele „Szekul nr. 1” era din tip ICIt-h2 a circulat până în 1980, cu greutatea de 59 tf
tipul 52, a fost adusă de la Viena, unde fusese executată, şi viteza maximă de 65 km/h. Locomotiva seria 230142
cu vaporul la Baziaş, de aici pe calea ferată la Oraviţa, de tip 2C e realizată în varianta Hanomag 9685 şi Reşiţa,
aici cu o platformă de 36 perechi de boi la Reşiţa. Ulterior, în 1923, cu greutatea de 76,5 t şi o viteză maximă de 100
„Resicza” nr. 2, în 1873, va relua traseul spre Viena, km/h. Locomotiva „Regele Ferdinand”, seria 50423 e
invers. Alte tipuri de locomotive care au circulat pe traseul fabricată în 1926 la Reşiţa, dar şi la Malaxa, după modelul
montan Oraviţa – Anina, din aceeaşi clasă „T 34”, până în StEG, 1919-1923, seria aceasta tip E-h2 circulând până în
jurul anului 1900, vor purta denumiri ale unor localităţi 1980. În interbelic sunt mai ales utilizate locomotive DT nr.
din ţinutul cărăşan al Banatului, precum „Krassowa 501” 401.001, seria fabricării lor la Reşiţa având ca an inaugural
(Caraşova), „Gerlişte 502” (Gârlişte, locul de naştere 1929. Locomotiva seria 40000 tip Dt-n2, proiectată în 1929
al istoricului şi juristului Damaschin Bojincă, unul din circulă până în 1956. Locomotiva seria 50000 tip E-h2,
colaboratorii lui Alexandru Ioan Cuza), „Lissawa 503” şi model StEG 1921 e realizată la Reşiţa în 1930, cu greutatea
„Anina”. Între 1881-1884 circulă locomotive cu patru osii de 74,4 t şi viteza maximă de 50 km/h, în circulaţie până în
şi tender tip D-t, cu greutatea de 51 tf şi viteza maximă de 1984. Din 1967 circulă locomotiva LDE tip Bo-Bo, cu o
35 km/h, numerotate 1301-1308, ulterior 450. putere de 1250 CP şi o viteză maximă de 100 km/h.
Să mai amintim că, din 1873, la Expoziţia Inter-
naţională de la Viena, constructorii de locomotive ai Reşiţei
trimit modelul lor, Hungaria, pe o platformă trasă de mai
multe perechi de boi, spre Oraviţa. Pe atunci nu exista o
cale ferată între cele două localităţi din Banatul Montan.
De aici, locomotiva e transportată pe calea ferată până în
portul Baziaş şi apoi cu vaporul spre capitala imperiului.
Despre expunerea locomotivei, fabricată la Reşiţa, în
cadrul Expoziţiei Internaţionale de la Viena, din 1873,
un ziar orăviţean scrie că „reuniunea ţărilor continentului
şi lumii, prin produsele economiei lor, se va îmbogăţi
cu un obiect interesant, care va reprezenta în mod demn
activitatea industrială a ţinutului nostru şi îndeosebi cea a
naţiunii române la expoziţia epocală din Viena” . Măsuri Locomotiva fabricată la Reşiţa, adusă la 1873, pe o
17
platformă trasă de mai multe perechi de boi, până la
exprese stabileau un maximum de numai 11 km/h viteză Oraviţa, trimisă la Expoziţia Internaţională de la Viena.
pentru trenurile care circulau pe ruta Oraviţa – Anina şi
un tonaj de 110 t. Specialiştii spun că locomotivele aveau
o lungime de 10,23 m, o putere de 223 CP, greutatea în În 1851 începuse deja laminarea şinelor de cale
serviciu de 42,5 t, diametrul roţilor motoare de 1.000 mm, ferată pentru viitorul traseu Oraviţa – Baziaş la Reşiţa. În

timbrul cazanului de 7 atm. acel an, la 1 iulie, se realizase Uniunea Vamală cu Ungaria,
Cabinele cu acari au completat sistemul macazului, iar din 1870, reşiţenii livrau primele poduri de cale ferată
de la început, apoi a funcţionat semnalizarea cu sistemul pentru traseul Stadlau-Brno. Dar, o informaţie a lui Sim.
semnalelor de intrare Banovici, până în 1975. Încă din Sam. Moldovan din 1932 trimite spre un fel de alt pionierat
vremea construcţiei, existau opinii pentru continuarea bănăţean al subiectului: încă din 1825, întreprinderile din
lucrărilor pe versantul estic al muntelui, spre Bozovici, Ferdinand (Oţelul Roşu) au în dotare un „tren uzinal” .
20
trecând prin Armeniş, unde acţiunile de forare geologică Până în 1980 sunt folosite instalaţii de încuietori
depistaseră un strat bogat de cărbune, cu aceleaşi cu chei şi bloc SBW şi semafoare mecanice la staţii.
calităţi ca şi ale huilei de Anina . Oricum existenţa şi Activitatea pe traseu se execută cu instrucţie specială
18
funcţionalitatea căii ferate Anina – Oraviţa a determinat şi conform documentului Foaia Oficială nr. 1296/1941.

Pag. 61