Page 57 - Morisena7_2017
P. 57
Revistă trimestrială de istorie
Cum apele termo-minerale de aici erau renumite foraje noi de apă termo-minerală, în anii ’70 existând patru
în tratarea bolilor de reumatism, era o mare afluenţă de sonde în exploatare al căror debit putea să asigure până
bolnavi care veneau să-şi refacă sănătatea. Ei nu aveau la 1.000 de băi pe zi. Au fost reamenajate pavilioanele de
însă condiţii de cazare şi masă, îşi pregăteau singuri cazare la nivel de confort I şi II, asigurându-se astfel un
mâncarea şi-şi aduceau toate cele necesare de acasă, până număr total de 346 de locuri de cazare.
şi perna, şi plapuma. Nu a fost neglijată nici partea de agrement. A fost
Ani de zile, din dragoste faţă de oameni, domnul amenajată o bibliotecă cu 5.000 de volume, un club cu jocuri
Onodi a căutat să transforme acest loc într-o aşezare care de societate (şah, remi, table), televizor, audiţii muzicale
să fie cu adevărat o sursă de sănătate şi bucurie pentru toţi pe bandă şi pe plăci, un cinematograf cu reprezentaţii de
cei care îi treceau pragul. Om gospodar, a ştiut că nu putea trei ori/săptămână etc. Se organizau de asemenea excursii
face acest lucru de unul singur, ci numai cu ajutorul unui de una sau mai multe zile în Timişoara şi în împrejurimi, la
colectiv bun şi bine închegat de oameni competenţi. Iată Arad, Moneasa, Lipova şi chiar şi în Ungaria.
ce consemnează fiica dânsului: „A început prin a-şi găsi un Rezultatele terapeutice precum şi noile condiţii
colectiv de oameni pricepuţi. În aceea perioadă ştiu că avea de cazare şi agrement au crescut notorietatea staţiunii
mulţi angajaţi de etnie germană, buni meseriaşi: mecanic, atât pe plan local, dar şi naţional şi chiar şi internaţional
tâmplar, magazionier. Îmi aduc aminte de aceştia: Tillger, determinând un aflux tot mai mare de pacienţi şi ducând la
Seibert, Weizer, Iob şi, bineînţeles, nea Ion grăjdarul elaborarea unui proiect de dezvoltare ce viza construcţia
(pentru că aveau și cai, și vaci), nea Lenţu grădinarul, cei unui hotel cu o capacitate de cazare de 200 de locuri
de la dispeceratul de cazare etc .“ (3). Din nefericire, acest lucru nu a mai fost realizat,
Cu ajutorul acestui colectiv, cu multe iniţiative, deoarece, conform declaraţiilor fiicei, domnul Onodi
dăruire şi muncă stăruitoare de zi cu zi, domnul Onodi a a fost nevoit să demisioneze în anul 1978. Se pare că
reuşit să îmbunătăţească treptat condiţiile din staţiune. omul care dobândise atâta notorietate devenise incomod
A remediat şi pus în funcţiune vilele existente şi le-a pentru unii, aflați deasupra lui pe scara ierarhică. Astfel,
dotat cu mobilier după posibilităţi, a realizat cu forţe s-a încheiat într-un mod nefericit cariera lui de 24 de ani
proprii o linie telefonică de 7 km, a înfiinţat o cantină pusă în slujba celor suferinzi.
care în decursul anilor a fost mereu modernizată. A forat Domnul Onodi s-a implicat plenar în dezvoltarea
o fântână la adâncimea de 50 m, dând peste o vână de acestui loc. Nu s-a rezumat doar la a conducere şi
apă potabilă de o capacitate de 90 de tone pe zi, iar după administra staţiunea. A contribuit şi cu muncă fizică, atunci
un an a construit un castel de apă de 16 tone, care asigura când nevoile au cerut-o, şi chiar financiar, atunci când banii
apa pentru toată staţiunea. A realizat prima electrificare primiţi de la stat nu erau suficienţi pentru a realiza anumite
a băilor cu ajutorul unei microcentrale electrice de 36 lucrări. Nu a pregetat să-şi sacrifice familia şi chiar pe el
kW, urmând ca în anul 1966 să schimbe întreaga reţea de însuşi. Iată ce spune fiica dânsului: „Tata a realizat mai
curent din exterior şi să racordeze staţiunea la sistemul apoi şi i-a dat dreptate mamei, că ne sacrificase pe noi
energetic naţional. copii lui, fiind nevoiţi pentru a ne face studiile să locuim
Deoarece parcurile existente în staţiune erau la internate pentru care ai mei au făcut mari sacrificii
nesatisfăcătoare şi prea mici pentru nevoile celor veniţi să le plătească. Tata, ca să rezolve problemele staţiunii
aici, staţiunea fiind aşezată într-un câmp deschis, în (reparaţii pentru mijloacele de transport cu care făcea
1957 s-a luat iniţiativa de a concepe un nou spaţiu transferul gară-staţiune-gară, aratul grădinilor pe care le
verde de agrement. S-a creat astfel un parc de circa 3-4 deţinea staţiunea etc.) dacă nu avea cum să le deconteze
hectare, cu alei betonate şi bănci, străjuite de rondouri le plătea din salariu. Îmi aduc aminte de unele discuţii pe
de trandafiri şi plantaţii de conifere diverse şi arbori această temă dintre tata şi mama. S-a sacrificat şi pe el. Nu
ornamentali. Alături de mica pădurice de salcâmi de 2,7 a putut să-şi termine liceul, fiind înscris la seral, pentru că
hectare aflată în partea sud-estică a staţiunii, acest parc nu avea cum să participe la ore.
reprezintă şi astăzi o sursă de microclimat favorabil Deşi tata nu era bănăţean, el a iubit această regiune
desfăşurării curelor de teren şi recuperării persoanelor şi a făcut ca aceasta să prospere. Sunt mândră de el!“
aflate în stare de convalescenţă. Gheorghe Onodi, bihorean de origine, şi-a dedicat
În acelaşi timp s-a amenajat o seră cu pepinieră jumătate de viaţă unui loc din Banat, lăsând în urmă
pentru răsaduri care primăvara se replantau în parc, dar şi realizări frumoase care se văd şi în ziua de azi.
o mică gospodărie anexă pentru nevoile cantinei.
În anul 1958, Staţiunea Călacea a fuzionat cu Bibliografie:
Staţiunea Balneară Buziaş devenind o secţie a acesteia. 1. Traia Ivan, Dongea Eugen, Călacea, Contribuţii
În perioada următoare s-a pus accentul pe dezvoltarea monografice, Timişoara, 2006
resurselor terapeutice (3). Astfel, s-a mărit pavilionul de 2. Onodi Gheorghe, 22 de ani din viaţa mea închinaţi
băi termale cu mai multe cabine şi s-au amenajat două mici celor suferinzi, Timişoara, 1976
bazine de recuperare. S-a organizat şi un compartiment de 3. Onodi Gheorghe, Căile de creştere a eficienţei
electroterapie şi termoterapie (împachetări cu parafină, economice a Staţiunii Băile Călacea – judeţul Timiş,
aplicaţii de solux, ultraviolete şi băi de lumină). S-au făcut Timişoara, 1978.
Pag. 55

