Page 57 - Morisena7_2017
P. 57

Revistă trimestrială de istorie



              Cum apele termo-minerale de aici erau renumite  foraje noi de apă termo-minerală, în anii ’70 existând patru
        în tratarea bolilor de reumatism, era o mare afluenţă de  sonde în exploatare al căror debit putea să asigure până
        bolnavi care veneau să-şi refacă sănătatea. Ei nu aveau  la 1.000 de băi pe zi. Au fost reamenajate pavilioanele de
        însă  condiţii  de  cazare  şi  masă,  îşi  pregăteau  singuri  cazare la nivel de confort I şi II, asigurându-se astfel un
        mâncarea şi-şi aduceau toate cele necesare de acasă, până  număr total de 346 de locuri de cazare.
        şi perna, şi plapuma.                                      Nu a fost neglijată nici partea de agrement. A fost
              Ani de zile, din dragoste faţă de oameni, domnul  amenajată o bibliotecă cu 5.000 de volume, un club cu jocuri
        Onodi a căutat să transforme acest loc într-o aşezare care  de societate (şah, remi, table), televizor, audiţii muzicale
        să fie cu adevărat o sursă de sănătate şi bucurie pentru toţi  pe bandă şi pe plăci, un cinematograf cu reprezentaţii de
        cei care îi treceau pragul. Om gospodar, a ştiut că nu putea  trei ori/săptămână etc. Se organizau de asemenea excursii
        face acest lucru de unul singur, ci numai cu ajutorul unui  de una sau mai multe zile în Timişoara şi în împrejurimi, la
        colectiv bun şi bine închegat de oameni competenţi. Iată  Arad, Moneasa, Lipova şi chiar şi în Ungaria.
        ce consemnează fiica dânsului: „A început prin a-şi găsi un   Rezultatele  terapeutice  precum  şi  noile  condiţii
        colectiv de oameni pricepuţi. În aceea perioadă ştiu că avea  de  cazare  şi  agrement  au  crescut  notorietatea  staţiunii
        mulţi angajaţi de etnie germană, buni meseriaşi: mecanic,  atât pe plan local, dar şi naţional şi chiar şi internaţional
        tâmplar, magazionier. Îmi aduc aminte de aceştia: Tillger,  determinând un aflux tot mai mare de pacienţi şi ducând la
        Seibert,  Weizer,  Iob  şi,  bineînţeles,  nea  Ion  grăjdarul  elaborarea unui proiect de dezvoltare ce viza construcţia
        (pentru că aveau și cai, și vaci), nea Lenţu grădinarul, cei  unui  hotel  cu  o  capacitate  de  cazare  de  200  de  locuri
        de la dispeceratul de cazare etc .“                   (3).  Din  nefericire,  acest  lucru  nu  a  mai  fost  realizat,
              Cu ajutorul acestui colectiv, cu multe iniţiative,  deoarece,  conform  declaraţiilor  fiicei,  domnul  Onodi
        dăruire şi muncă stăruitoare de zi cu zi, domnul Onodi a  a  fost  nevoit  să  demisioneze  în  anul  1978.  Se  pare  că
        reuşit să îmbunătăţească treptat condiţiile din staţiune.  omul care dobândise atâta notorietate devenise incomod
        A  remediat  şi  pus  în  funcţiune  vilele  existente  şi  le-a  pentru unii, aflați deasupra lui pe scara ierarhică. Astfel,
        dotat  cu  mobilier  după  posibilităţi,  a  realizat  cu  forţe  s-a încheiat într-un mod nefericit cariera lui de 24 de ani
        proprii o linie telefonică de 7 km, a înfiinţat o cantină  pusă în slujba celor suferinzi.
        care în decursul anilor a fost mereu modernizată. A forat   Domnul  Onodi  s-a  implicat  plenar  în  dezvoltarea
        o fântână la adâncimea de 50 m, dând peste o vână de  acestui  loc.  Nu  s-a  rezumat  doar  la  a  conducere  şi
        apă potabilă de o capacitate de 90 de tone pe zi, iar după  administra staţiunea. A contribuit şi cu muncă fizică, atunci
        un an a construit un castel de apă de 16 tone, care asigura  când nevoile au cerut-o, şi chiar financiar, atunci când banii
        apa pentru toată staţiunea. A realizat prima electrificare  primiţi de la stat nu erau suficienţi pentru a realiza anumite
        a băilor cu ajutorul unei microcentrale electrice de 36  lucrări. Nu a pregetat  să-şi sacrifice familia şi chiar pe el
        kW, urmând ca în anul 1966 să schimbe întreaga reţea de  însuşi. Iată ce spune fiica dânsului: „Tata a realizat mai
        curent din exterior şi să racordeze staţiunea la sistemul  apoi  şi  i-a  dat  dreptate  mamei,  că  ne  sacrificase  pe  noi
        energetic naţional.                                   copii lui, fiind nevoiţi pentru a ne face studiile să locuim
              Deoarece  parcurile  existente  în  staţiune  erau  la  internate  pentru  care  ai  mei  au  făcut  mari  sacrificii
        nesatisfăcătoare şi prea mici pentru nevoile celor veniţi  să  le  plătească.  Tata,  ca  să  rezolve  problemele  staţiunii
        aici,  staţiunea  fiind  aşezată  într-un  câmp  deschis,  în  (reparaţii  pentru  mijloacele  de  transport  cu  care  făcea
        1957  s-a  luat  iniţiativa  de  a  concepe  un  nou  spaţiu  transferul gară-staţiune-gară, aratul grădinilor pe care le
        verde de agrement. S-a creat astfel un parc de circa 3-4  deţinea staţiunea  etc.) dacă nu avea cum să le deconteze
        hectare, cu alei betonate şi bănci, străjuite de rondouri  le plătea din salariu. Îmi aduc aminte de unele discuţii pe
        de  trandafiri  şi  plantaţii  de  conifere  diverse  şi  arbori  această temă dintre tata şi mama. S-a sacrificat şi pe el. Nu
        ornamentali. Alături de mica pădurice de salcâmi de 2,7  a putut să-şi termine liceul, fiind înscris la seral, pentru că
        hectare aflată în partea sud-estică a staţiunii, acest parc  nu avea cum să participe la ore.
        reprezintă  şi  astăzi  o  sursă  de  microclimat  favorabil   Deşi tata  nu era bănăţean, el a iubit această regiune
        desfăşurării curelor de teren şi recuperării persoanelor  şi a făcut ca aceasta să prospere. Sunt mândră de el!“
        aflate în stare de convalescenţă.                          Gheorghe Onodi, bihorean de origine, şi-a dedicat
              În  acelaşi  timp  s-a  amenajat  o  seră  cu  pepinieră  jumătate  de  viaţă  unui  loc  din  Banat,  lăsând  în  urmă
        pentru răsaduri care primăvara se replantau în parc, dar şi  realizări frumoase care se văd şi în ziua de azi.
        o mică gospodărie anexă pentru nevoile cantinei.
              În  anul  1958,  Staţiunea  Călacea  a  fuzionat  cu   Bibliografie:
        Staţiunea  Balneară  Buziaş  devenind  o  secţie  a  acesteia.   1. Traia Ivan, Dongea Eugen, Călacea, Contribuţii
        În  perioada  următoare  s-a  pus  accentul  pe  dezvoltarea  monografice, Timişoara, 2006
        resurselor terapeutice (3). Astfel, s-a mărit pavilionul de   2. Onodi Gheorghe, 22 de ani din viaţa mea închinaţi
        băi termale cu mai multe cabine şi s-au amenajat două mici   celor suferinzi, Timişoara, 1976
        bazine de recuperare. S-a organizat şi un compartiment de   3.  Onodi  Gheorghe,  Căile  de  creştere  a  eficienţei
        electroterapie  şi  termoterapie  (împachetări  cu  parafină,  economice  a  Staţiunii  Băile  Călacea  –  judeţul  Timiş,
        aplicaţii de solux, ultraviolete şi băi de lumină).  S-au făcut  Timişoara, 1978.


                                                                                                         Pag. 55
   52   53   54   55   56   57   58   59   60   61   62