Page 61 - Morisena - Revista trimestriala de istorie

Revistă de cultură istorică

naj. Tot atunci, în satul Sârbova (comuna Racoviţa) erau ciumată a vieţii? Tatăl alături de fiu și mama alături de fiică,
178 de perechi cununate și 45 care trăiau în concubinaj. poate chiar moșul și nepotul?“
În asemenea cupluri femeile avortau în număr mare, Nașul celor 71 de perechi a fost însuși Dimitrie Nis-
aşa că una din consecinţe era lipsa unor moştenitori direcţi, tor, avocat și preot ortodox, pe atunci prefect al județului
ceea ce a dus la scăderea demografică a populaţiei, ba chiar la Timiș-Torontal, iar tinerii din Comloșul Mare au organizat
creşterea îngrijorătoare a numărului de case părăsite. Astfel, un frumos festival artistic în cinstea celor care s-au cununat.
la sfârşitul anilor ’30, în Banat s-au înregistrat peste 5.000 de „Modelul Comloş“ a fost unul de răsunet în tot Banatul, iar
case părăsite, în lipsa unor moștenitori direcți ai concubinilor. în plan local a declanşat dorinţa altor 300 de concubini din
Iar în plasa Oraviţa, din 1874 şi pâ nă în 1935, „populaţia a comună de a se vindeca de „plaga concubinajului“ urmând a
scăzut cu 12.741 de suflete!“ De aceea, scria Cotoşman: se cununa în biserica locală.
„Preoții, dar nu numai, au început să combată tot mai puternic Apariţia broşurii doctorandului Gheorghe Cotoşman,
atât concubinajul, cât și divorțurile, militând pentru restau- şi mai ales tilul incitant, nu puteau neobservate. „Foaia
rarea familiei în drepturile ei sacrosancte“. Biserica arăta că Diecezană“, organul eparhiei ortodoxe române din Ca-
cei care trăiesc în acest fel fug de responsabilitățile părintești ransebeş, apărută la 28 martie 2037 şi avându-l ca redactor
și, de multe ori, când aduc pe lume un copil, îl leapădă sau responsabil pe Nicolae Cornean, consilier eparhial, consem-
îl omoară. Dacă unii reușesc să-i crească, ei sunt privați de na: „Am înaintea mea broşura distinsului colaborator, preot
o seamă de drepturi pe care le pot avea doar prin legitimare. Gheorghe Cotoşman, intitulată «Duşmanul Banatului, con-
Concluzia era că „traiul bun și îmbuibăciunile“ de cubinajul». În 128 de pagini tipărite pe o hârtie şi în condiţii
după primul război au determinat această stare de lucruri, excepţional de bune, acest preot cărturar ne înfăţişează, cu
„iar emanciparea femeii a făcut ca aceasta să nu mai fie date statistice precise, proporţiile catastrofale ale acestei
dispusă să își închine întreaga viață creșterii și educației plăgi din Banat. Mărturisesc sincer, la început - de la apariţia
copiilor…“ Conform preotului Cotoşman, o țărancă dintr- cărţii chiar, din 1936 - am avut impresia că autorul şi-a în-
un sat aflat nu departe de Timișoara, întrebată de ce nu titulat lucrarea pentru efect; căci da, concubinajul este ceva
face copii, a răspuns: „Frasului îi trăbă copii, mi-s tânără frecvent în Bănat la noi, dar totuşi a-i zice: concubinajul
și vreau să trăiesc“. Şi mai trist era faptul că de la anul duşmanul Banatului, e niţel exagerat! Iată însă că - pe lângă
1900 şi până când părintele Cotoşman redactează lucrarea uimitoarele descoperiri ce ne face părintele Cotoşman - o
„Duşmanul Banatului - Concubinajul“, „plaga socială“, împrejurare vine să dea Sfinţiei Sale pe dea’ ntregul drep-
concubinajul s-a dublat: „adică dacă în anul 1900 era unul tate. Deunăzi părintele Nicolae Mieţ din Biniş, aflându-se în
la 26, în anul 1935 era de unul la 14“ Caransebeş, îmi spunea că pe lângă alte necazuri pe care le
În acest context social apare în anul 1936, la Tipo- are în parohie, că acolo în Biniş, de la 1 ianuarie 1930 şi
grafia „Mercantil“ Moravetz din Timişoara, „Duşmanul până la finea anului 1936, deci timp de 7 ani încheiaţi, nu s’a
Banatului - Concubinajul“, lucrarea elaborată de Gheorghe făcut nici o cununie! Îngrozitor! Nici o cununie în interval
Cotoşman pe când era doctorand în teologie şi preot în no- de 7 ani!? Se poate atâta înstrăinare, atâta îndepărtare de la
ua parohie din Jimbolia: (1928-1937), acolo unde ridica o Dumnezeu? Într-un sat cu peste 1500 de suflete, să nu cugete
biserică şi organiza parohia. O carte pe care, spre surprin- nimeni la aducerea lui Dumnezeu în casele oamenilor, în fa-
derea noastră, nu am găsit-o amintită printre lucrările care miliile lor?! Să nu se simtă absenţa Lui? Când se nasc copii,
alcătuiesc biografia teologului Cotoşman, dacă ar fi să când moartea fâlfâie aripi sumbre deasupra capetelor lor?!“
amin tim doar sursele „Dicţionarul Teologilor Români“ şi Cine se face vinovat de această înstrăinare?
crestinortodox.ro. Sigur, felul de a privi în carte societatea „Vina mulţimii de concubini în satele bănăţene nu este
românească interbelică de către Gheorghe Cotoşman nu a se atribui preoţilor. Fenomenul acesta, cronic aici la noi, se
era cel mai potrivit, puseurile sale marcând, uneori, o ex- datoreşte în bună parte toleranţei, ca să nu zic com-
acerbare naţionalistă pendinte de o ideologie nesănătoasă, plicităţii Statului. La firea rea, indiferentă în materie de
de care BOR-ul s-a desprins de multă vreme. credinţă a poporului de aici, Statul a venit cu o droaie de dis-
Cert este că părintele teolog Gheorghe Cotoşman a penze - a venit cu indiferenţă faţă de cununie şi... s-a ajuns
acţionat ca un misionar, iar una din biruinţele sale e descrisă acolo unde suntem astăzi: scăderea catastrofală a populaţiei!“,
amănunţit în carte. Şi anume, faptul că în 9 februarie 1935, la conchide „Foaia Diecezeană“ în martie 1937.
Comloșu Mare „s-a sfinţit casa sufletească“ a 71 de perechi de Din păcate, concubinajul a rămas un subiect delicat
români ortodocși, convinse să pășească în fața altarului, pentru şi azi în Banat, condiţiile sociale şi economice determinând
a primi sfânta taină a cununiei. Un lucru atât de binecuvântat mulţi tineri să trăiască în aşa numite căsătorii de probă, în
încât însuşi părintele Cotoşman şi-a pus întrebarea: „Cum logodne de durată, în fond tot un fel de concubinaj, alternative
au putut fi înduplecaţi moșnegi de 75-80 de ani, veterani imorale la familia creştină. („Uneori acest concubinaj este
îmbătrâniți în nelegiuire, să se cunune în biserică alături de mascat de oficierea unei logodne, în faţa celor două familii
tineri de 23 de ani, proaspeţi matadori intraţi în arena zbu- ori chiar în faţa lui Dumnezeu, cerându-se preotului oficierea

Pag. 59