Page 11 - Revista Morisena nr_1_2016

Revistă trimestrială de istorie

habsburgi şi instalarea propriei lor administraţii a stârnit
furia sultanului Soliman I, care considera aceste teritorii
ca fiind de drept în zona de influenţă otomană. De aceea a
decis ca Banatul şi cetăţile sale – în special Timişoara –
cu un rol strategic excepţional, trebuie să devină provincie
Dr. Ioan Hațegan otomană. Restul faptelor au fost urmări ale acestei decizii.
Urmările au durat 164 de ani, de la 1552 până la 1716, şi
au însemnat trecerea zonei într-o zonă de inflenţă de tip
oriental şi nu european.
Pentru că pe marginea acestor intenţii, jocuri,
evenimente, campanii s-a scris mult, am considerat
potrivită modalitatea de a prezenta evenimentele acestor
doi ani în forma unui repertoriu cronologic. Există avantaje
şi dezavantaje în abordarea unei asemenea metodologii
Banatul în faţa cuceririi otomane de lucru. Avantaje ar putea fi considerate uşurinţa cu care
se citesc textele, precizia şi conciziunea evenimentelor;
1551 - 1552 printre dezavantaje s-ar număra conciziunea care privează
- Repere cronologice - cititorul de cunoaşterea completă a faptelor. De aceea am
adăugat indicaţii bibliografice în paranteze, imediat după
fiecare eveniment; acestea pot fi detaliate în bibliografia
(Partea I) de la finalul lucrării.
Nu ne-am propus o tratare exhaustivă, nu ne-am
permis observaţii şi comentarii proprii, ci doar o prezentare
Banatul a fost una dintre primele regiuni nord- obiectivă, directă, sintetică, a unui sfârşit de lume creştină,
dunărene ce a avut de înfruntat ofensiva turcilor otomani. cel puţin la nivelul politic şi administrativ. Aceasta cu
De la primele contacte cu aceştia, în anul 1366, în Bulgaria, dorinţa de a pune un modest intrument de lucru la dispoziţia
şi până la primele incursiuni de pradă asupra acestui ţinut istoricilor şi a celor direct interesaţi.
n-au trecut decât 25 de ani.
Mult mai îndelungată a fost însă rezistenţa Preambulul cuceririi otomane a Banatului
comunităţilor omeneşti de aici, ca şi a instituţiilor statale.
Ea s-a întins pe o perioadă de 163 de ani (1389 – 1552). - 1521 Otomanii cuceresc cetatea Belgradului.
Generaţii întregi de localnici, dar şi armate venite din - 1522 Otomanii cuceresc cetatea Orşovei.
afară, au reuşit să păstreze echilibrul politic şi militar în - 1524 Otomanii cuceresc cetatea Severinului.
această zonă dintre Dunărea mijlocie şi cea de jos. - 1526 august 29 Bătălia de la Mohács este câştigată
La un moment dat, această rezistenţă militară a de otomani; regele Ungariei moare pe câmpul de luptă;
început să slăbească. Puterea centrală nu mai era capabilă începe lupta pentru tron dintre habsburgi şi Ioan Zápolya,
să organizeze armata şi să desfăşoare campanii militare voievodul Transilvaniei.
împotriva otomanilor. Populaţia din zonă, supusă acestei - 1529 Otomanii asediază, fără succes, Viena.
presiuni continue şi nesprijinită de regalitate, a abandonat - 1529 august 18 Actul solemn de supunere a lui
psihic idealul luptei antiotomane. În preambulul ce Ioan Zápolya faţă de otomani şi începutul suzeranităţii
urmează am dorit să prezentăm premizele ce au condus la acestora asupra întregii zone (Transilvania, Partium şi
această realitate politică şi militară. Banat).
Intrarea Banatului în sfera de influenţă otomană s-a - 1532 Al doilea atac otoman asupra Vienei.
produs astfel pe fondul situaţiei politice şi militare interne - 1538 Pacea de la Oradea între cele două tabere
şi internaţionale dificile. Perioada de „linişte“ aparentă de creştine.
până la 1550 s-a datorat şi jocului diplomatic realizat de - 1541 august 29 Transformarea Transilvaniei în
familia Zápolya şi omul lor de încredere în Banat, comitele principat autonom sub suzeranitatea Porţii Otomane şi
de Timiş Petru Petrovici. Aceştia au reuşit să realizeze intrarea Banatului sub acceaşi tutelă, prin Petru Petrovici,
principatul Transilvaniei (1541) şi să oprească campaniile comite de Timiş, om de încredere al familiei Zápolya şi al
militare otomane asupra acestor zone. otomanilor.
Jocul politic duplicitar al cardinalului Martinuzzi, - 1541 septembrie 4-10 Instaurarea suzeranităţii
incapacitatea reginei Izabella de a înţelege sensurile otomane asupra principatului Transilvaniei.
profunde ale jocului politic, pretenţiile împăraţilor - 1542 Gheorghe Martinuzzi, episcop romano-
habsburgi de a încorpora în posesiunile lor şi principatul, catolic, este numit guvernator al Transilvaniei. Se va
au fost tot atâtea premise care au condus la aceste campanii remarca printr-o politică duplicitară faţă de cele două
militare de cucerire a Banatului, desfăşurate în anii 1551 şi tabere.
1552. Ocuparea militară a principatului transilvan de către - 1544 august 1 Dieta de la Turda stabileşte uniunea

Pag. 9