Page 6 - Morisena14_19

MORISENA, anul IV, nr. 2 (14)/2019

superioară a fluviului şi cea dinspre izvoare până la european . În nordul zonei noastre, menţiunile includ ca
2
cataracte… .Ţinuturile de aici se află, în cea mai mare limite geografice râul Tibiscos, Timişul, cu izvoarele în
parte, în stăpânirea dacilor” . munţii de la estul Banatului cărăşan, apoi Bârzava, Tigas ,
3
8
mult mai la nord Marisos, Mureşul, în sud Dunărea, Istrul,
NOTE: Donarisul dacic, celticul Danuvius, deşi alte opinii coboară
la sanscrită, unde „sru” se traduce prin a curge. Pe urmele
1. STRABON, Geographia, în volumul Izvoare spuselor lui Herodot că tracii au multe nume, fiecare după
privind istoria României. De la Hesiod la Itinerarul lui ţinutul locuit, izvoarele antice au păstrat şi menţiuni în
Antoninus, Bucureşti, Editura Academiei, 1964, p. 238 (în legătură cu triburile de albocensi (albocensios în greacă) ,
4
limba greacă) şi p. 239-241 (în limba română). saldensi, biefi , biessi (aramaicul „vaisya” se traduce prin
5
2. Vezi la N. HANNESTAD, Monumentele publice membrii familiei, clanului) , ramură a tracilor care îşi
6
ale artei romane, II, traducere şi prefaţă de M. Gramatopol, întind locuirea până la izvoarele Mariţei, la sud de Dunăre .
7
Bucureşti, Editura Meridiane, 1989, capitolul V, Împăraţii Tot în sudul fluviului, acelaşi Strabon spune că dacii, celţii,
adoptivi. Războaiele dacice, p. 14; C. DAICOVICIU, tracii şi illyrii convieţuiau , iar Dion Cassios (Dio Cassius)
8
Neue Mitteilungen aus Dazien, Bucureşti, 1941, p. 38; afirmă că „dacii locuiau pe ambele maluri ale Istrosului,
Z. SZILAGYI, A daciai erödrendszér helyorségei és dar cei de dincoace de fluviu, lângă ţara triballilor, ţin cu
alkatonai teglabelyegek, Budapest, 1946, p. 17-21; I. H. plata tributului de Mysia şi se numesc mysi afară de cei
CRIŞAN, Civilizaţia geto-dacilor, Bucureşti, 1993, passim; aşezaţi foarte aproape (…). Eu îi numesc daci pe oamenii
I. ANDRIEŞESCU, Contribuţii la Dacia înainte de romani, pomeniţi mai sus…” .
9
Iaşi, 1917, p. 48-56; A. HUSZTI, Ö és Úy Dacia, Budapest, Între aşezările apropiate geografic sau incluse
s.a., p. 135; V. LASCHIDE, Histoire de la conquette ţinutului cărăşan, identificate azi ori încă sub semnul
romaine de la Dacie, Paris, 1903, p. 15-16; G: TEGLAS, A întrebării, amintim Denta spre vest, Canonia sub romani ,
10
dák király kincse, în „Hunyádmegyei törtenete és regeszeti Foeni – Potula , Fizeş, Ramna, apoi Aizis, Ezeriş –
11
tarsulát evkönyve”, Deva, VI, 1889, p. 3-11. Fârliug , Bersobis , Acidava – Slatina, Sacidava – Secaş,
12
13
3. HERODOT (din Halicarnas), Istorii, II, Bucureşti, Argidava, Arcidava – Vărădia, Centum – Putea – Surduc
Editura Ştiinţifică, 1964, p. 29-30. (Forotic), unde a campat Legio IV Flavia Felix . Desigur,
14
4. STRABON, op. cit., p. 238 şi p. 239-241; legate de cele mai îndepărtate de Valea Căraşului, înspre
POMPEII TROGI (TROGUS POMPEIUS), Istoria lui nord, nord-est Tibiscum – Jupa , Dierna, Tierna, Zerna
15
Filip, în volumul Izvoare, p. 358 (în limba latină) şi p. 359 – Orşova , Ad Mediam – Mehadia, o aşezare tip mansio
16
(în limba română). la extremitatea sud-estică Pojejena, Gornea pe fluviu .
17
5. PTOLOMEU (CLAUDIUS PTOLEMAIOS), Încă neidentificate trebuie să pomenim şi noi Zeugma şi
18
Îndreptar geografic, în volumul Izvoare, p. 54 (în limba Carsidava, Carasidava. La aceasta din urmă, amintită şi
greacă) şi p. 541 (în limba română). la Ptolemeu şi dezvoltată în studiul lui Pârvan, am putea
6. STRABON, op. cit., p. 224 (în limba greacă) şi p. situa demersul asupra etimologiei părţii de sud-vest a
225 (în limba română). Banatului, ţinutul care ne interesează în lucrarea de faţă,
7. C. IULIUS CAESAR, Războiul gallic. Războiul Caraşul, Căraşul, Valea Căraşului. În sanscrită, „csi” e
civil, Bucureşti, Editura Stiinţifică, 1964, p. 224. arătură, iar în iraniana veche „harsi”, „kars” se traduce
8. STRABON, op. cit., p. 239-241 (limba greacă şi prin a trage brazde. Şi azi, în localitatea Secăşeni, din
traduceri). preajma Oraviţei, rostul pânzei se numeşte „craşche” .
19
Cum teritoriul acesta e dominat de relieful montan, să ne
Valea Cărașului, dacii, daco-romanii și continu- mai amintim că în sanscrită „Carpata” e un compozit din
itățile de locuire și civilizație în zonă „kar”, a tăia şi „pa”, lanţ de munţi tăioşi . Dar şi defileu,
20
desigur, dava traducându-se prin cetate.Altă opinie pleacă
Aşadar, Valea Căraşului e un colţ al Banatului de la o rădăcină iliră (traco-iliră mai degrabă), ajunsă în
de Munte, unde dacii sunt locuitorii ţinutului, viaţa croata de azi „krs”, stâncă, baza fiind „kar”, „cara” piatră,
1
comunităţilor ilustrând, cum am văzut în pasajul anterior, stâncă . În documentele turceşti” „kurusu” înseamnă
21
calităţile unei „naţiuni puternice, expansive”. Ţinutul munte împădurit iar „kara” se traduce negru. Astfel că
dac e o entitate geografică în conştiinţa contemporanilor, alte interpretări au în vedere apa, râul care străbate ţinutul
percepţia nu doar a popoarelor vecine designându-l ca şi-i dă numele său. N. Drăganu încerca o opinie despre
habitat al unei etnii a cărei istorie a stat dintotdeauna originea antroponimică (aşadar, un hipocoristic) , iar alţi
22
sub semnul continuităţii şi al apartenenţei la continentul cercetători vorbesc de originea pecenegă a cuvântului

Pag. 4