Page 159 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 159

Război în Banat - Studii monografice


                  Să se verifice dacă intransigența preoților nu este o atitudine de
            luptă a bisericii și dacă manifestarea șvabilor nu este cumva un mijloc
            de luptă contra bisericii.“

                  Șeful S.J. Vinga va raporta  către L.J.T.T., pe data de 15 mai
                                             19
            1942, ca răspuns la ordinul acesteia nr. 411/1942, că „...după datele
            culese  de  la  persoane  demne  de  încredere,  scopul  adunării  de  la
            Timișoara a învățătorilor și reprezentanții Bisericii Romano-Catolice
            a fost pentru a vota hotărârea ce urmează a se aduce pentru ca toată
            averea de care dispune această Biserică să treacă sub administrarea
            Grupului Etnic German, iar preoții să nu mai aibă nici un amestec.-
                  Din acest motiv au luat parte și ungurii, pentru că și ei sunt de
            aceeași religie.-
                  Hotărârea definitivă nu o cunoaștem încă.-
                  Preoții sunt contra și spun că aceasta este o nouă tendință de
            afacere din partea conducătorilor Grupului Etnic German.“


                  Atitudinea  negativă  față  de  biserică  nu  era  însă  acceptată  de
            întreaga populație germană din Banat. Potrivit unui ordin al L.J.T.T.,
            al cărui text este preluat de P.J. Șag în nota  sa din 16 mai 1942, pe
                                                       20
            8 aprilie ar fi avut loc o întrunire a învățătorilor și delegaților șvabi,
            ca urmare a „...nemulțumirilor acestora și o parte din populațiunea
            germană  de  faptul  că  organizația  germană  din Timișoara  a  interzis
            rugăciunea copiilor în școli și mersul la biserică a tineretului german.-
                  Cu ocazia întrunirii învățătorilor și preoților germani (s-)a cerut
            organizației  germane  Timișoara  să  aprobe  rugăciunea  în  școală  și
            mersul tineretului la biserică, iar răspunsul a fost cam negativ.-
                  Adică  că  la  comunile  rurale  unde  s-a  obișnuit  rugăciunea  în
            școală și mersul tinerilor  la  biserică  să  se  continue  mai  departe  cu
            aceste  procedee  (adică  să  facă  rugăciuni  și  să  meargă  tineretul  la
            biserică).-
                  În orașe nu s-a aprobat însă această chestiune.-
                  În ziua de 16 mai 1942 se face o nouă întrunire pentru dezbaterea
            cauzei.“

                  În nota  sa informativă din 23 mai 1942, plt. Al. Lefter, șeful
                         21
            P.J. Fratelia scria:
                  19  Ibidem, f. 145.
                  20  D.J.T.A.N., Fond 161, inv. nr. 620, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal,
            dosarul nr. 59/1941-1945, f. 141.
                  21  Ibidem, f. 142.
                                                                            157
   154   155   156   157   158   159   160   161   162   163   164