Page 236 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Dușan Baiski

petrolifere acte de sabotaj, incendii, explozii etc., spre a paraliza
complet această importantă sursă de materii prime.“

Referindu-se la ordinul nr. 12/26 ianuarie 1940 (inexistent în
dosarul cercetat de noi la D.J.T.A.N.), C.C.J. revine cu ordinul nr. 15/3
4
februarie 1940, semnat de generalul de divizie Ioan Bengliu:
„Ca urmare la ordinul de informațiuni Nr. 12 din 26.I.940, referitor
la tentativa unor legionari refugiați în Germania, de a comite atentate și
acte de sabotaj în țară, binevoiți a cunoaște că Comandamentul deține
noui informațiuni, care arată că acești fugari intenționează să intre în
țară sub diferite denumiri false, în scopul arătat mai sus. [...].
Vă fac cunoscut că pe acolo unde voi constata - chiar ulterior -,
că au trecut eventual acești criminali, toți șefii ierarhici vor fi trași la
răspundere.
De aceea, încă o dată vă repet, atenție încordată și cea mai
strașnică vigilență în măsurile luate, pentru descoperirea și prinderea
acestora.“
Desigur, din rândurile de mai sus, pentru care nu a semnat
generalul I. Bengliu, ci doar col. Ștefan Gherovici, șeful Serviciului
Jandarmeriei, se poate lesne deduce că însăși gândul că mai există pe
undeva legionari producea teamă. Faptul că Mișcarea Legionară a fost
inițiată de cu totul alții decât cei care se credeau îndreptățiți pentru a
înființa noi partide politice a creat nu doar banale frisoane, ci adevărate
spaime acelora care gravitau în preajma lui Carol al II-lea și a amantei
sale de la Iași, Elena Lupescu, născută Grünberg.

La 7 martie 1940, la L.J.T.T. ajunge un nou ordin al C.C.J., în
5
care se spune, printre altele:
„O parte din foștii legionari caută să restabilească legăturile între
ei, pentru o eventuală activitate ce ar urma să înceapă odată cu venirea
primăverei.
Noua organizare ar fi împărțită în trei grupe, fiecare cu
conducătorul ei ajutat de un camarad, care îl va înlocui deîndată ce
primul va fi identificat.
Organizarea se va întinde asupra comunelor rurale, iar
conducătorii comunelor vor face legătura cu cei ai județului.
Comunicările se vor face de la om la om, pentru a fi cât mai mult
feriți de o eventuală identificare.“

4 Ibidem, f. 11.
5 Ibidem, f. 8.
234