Page 274 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 274

Dușan Baiski


       Mare,  Topolovățu  Mic,  Șuștra,  Budinț,  țiganii  s-au  infiltrat  prin-
       tre populația românească, cumpărând proprietățile dela români, la
       început  la  perife-rie  și  apoi  către  centrul  comunelor,-  românii  le
       vând  casele imediat  ce  un  țigan  devine  proprietar  vecin  pentru  a
       nu conviețui cu țiganul alături.- Astfel din această cauză, între anii
       1926-1941, țiganii au cumpărat un număr mare de case dintre care
       unele chiar în centrul comunei.-
             Ceea ce este mai trist este faptul că se găsesc români cari trăiesc
       cu țiganii în concubinaj după cum sunt români cari s-au căsătorit cu
       țigănci.  Cazurile  sunt  puține  însă  semnalează  o  lipsă  de  demnitate
       românească la poporul nostru.-
             - De notat că pentru a avea în unele comune șvăbești o populație
       românească, în numărul servitorilor români autoritățile au adăugat și
       pe țigani la numărul românilor. Acești țigani frecventează biserica și
       școala românească.-
              Din această conviețuire a lor cu românii și temeiul ce punem pe ei
       ca să formăm un număr ce ne este necesar la asistența unei parohii, școli
       etc., șvabii ne pun pe aceeași treaptă cu țiganii și ne consideră ca atare.-
             - Pentru neamul românesc nu văd un profit în conviețuirea cu
       țiganii și din contră multe din defectele noastre le-am luat dela țigani
       ale căror manifestări sunt contaminatoare.-
             Credem pentru păstrarea rasei noastre curate ca să se ia măsuri de
       legiferarea raporturilor românilor cu țiganii, izolarea lor, interzicerea
       de a se mai vinde proprietățile românilor la țigani, trecerea lor ca mi-
       noritate distinctă și măsuri pentru împiedicarea înmulțirei.-“

             În nota  sa informativă către L.J.T.T. din 24 aprilie 1942, P.J.
                    17
       Sânandrei făcea cunoscută situația extrem de tensionată existentă pe
       tema ungurilor. Acarul Mircea, refugiat din teritoriul cedat Ungariei,
       discutând înaintea sărbători de Paști, în biroul de mișcare al gării fero-
       viare din Sânandrei, a povestit mai multor persoane despre cum a fost
       bătut și schingiuit de unguri, drept pentru care i-a înjurat.
             „Dl  impegat  Marcu  Ștefan,  ce  erea  de  față,  la  auzul  acestor
       înjurături s-a revoltat grav și obrăznicit pe acar că dece înjură pe Un-
       guri în fața lui. După această discuție, dl impegat a prins ură pe acar și
       într-una din zile îl cheamă în birou și-l bate fără nici un motiv. Acarul
       raportează cazul și își vede de serviciu. La vreo săptămână dl impegat
       îl cheamă din nou în birou pe acarul Mircea și tot fără motiv îl bate de-l
       face numai sânge, salvându-l dl șef de gară.
             17  Ibidem, f. 40.
       272
   269   270   271   272   273   274   275   276   277   278   279