Page 340 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Dușan Baiski

În conformitate cu ordinele primite de la Legiune și de la
Minister, prin care se specifica că toți refugiații germani înapoiați
în țară în satele lor sunt liber(i) a se înapoia, se menționează că vor
fi cercetați și dacă se (sic) va dovedi fapte penale comise pe timpul
ocupației germane să li se dreseze acte pentru a fi trimes în judecată.
În cazul de față, pentru cei 163 care s-au înapoiat în țară la
vetrele lor, în grup, ordinul Ministerului nu se mai aplică și aceasta
creează o serie de nemulțumiri și bănuieli.
Având în vedere că cei 163 de indivizi aflați în lagăr, prin lăsarea
lor în libertate ar putea aduce un aport foarte însemnat din punct de
vedere economic și financiar. Întrebuințarea lor la muncile agricole,
în special în comuna Moravița și St. Germană, ar avea un rezultat din
punct de vedere economic foarte bun.“

P.J. Orțișoara va anunța L.J.T.T. că pe 13 decembrie 1944, în
15
timp ce era transferat la Timișoara pentru a fi predat Curții Marțiale,
Stefan Keller din Călacea a evadat. Drept pentru care a predat și întreg
dosarul acestuia, în ideea de a fi urmărit și arestat din nou. Potrivit
dosarului, Keller fusese ortsleiterul comunei Călacea:
„După cum rezultă din declarația numitului, Legiunea l-a
înaintat Garnizoanei Timișoara, unde a stat câteva zile la Garnizoană,
după care formându-se convoiul, au fost îmbarcați în tren cu destinația
Sibiu, pentru internare.
Numitul, în declarația sa de la Fila No... arată că în gara Vințul
de Jos, fiind surprinși de un atac aerian inamic, toți s-au dat jos din
tren și au fugit în cucuruz. Numitul arată că s-a depărtat mai mult în
cucuruz, în scopul de a face necesitățile, însă la înapoiere în gară, a
constatat că garnitura a plecat, după care a așteptat sosirea unui tren cu
destinația Timișoara, unde a rămas până la sfârșitul lunei Septembrie
1944, după care dată a venit la domiciliu în comuna Călacea.“
Firește că în declarația sa, S. Keller nu va recunoaște că a
evadat:
„Intenția nu am avut-o de a evada, deoarece în cazul că ar fi
existat această intenție, atunci nu mă reîntorceam la domiciliu, ci
fugeam peste graniță, având posibilitatea de a face aceasta după cum
au făcut-o și alții, însă eu nu mi-am dat seama de urmări, deoarece
până în prezent au fost un om liniștit și dacă știam că aceasta are
urmări atunci mă prezentam singur organelor în drept.“

15 Ibidem, 151, 152.
338