Page 10 - Timisoara - Istoria unui oras european

confuziei care șe faăcea frecvent îîn Evul Mediu îîntre raîul Bega șși
raîul Timișș, localitatea a foșt numitaă Timișșoara. Cele douaă ape,

Bega șși Timișșul, nu-șși aveau o albie precișaă, ci îîn multe locuri șe
îîmpreunau, formaînd mlașștini, ramificatșii de ape, tșinuturi
inundabile șși inșule. Locul unde ș-a zidit importantul centru
militar Zurobara (Zambara), mai apoi Beguey, a foșt aleș din
motive șși calcule ștrategice șși nu la îîntaîmplare, fiind șituat la
confluentșa Timișșului Mare cu raîul Bega șau Timișșul Mic.
IÎnconjurat de mlașștini, paăpurișș, bratșe de apaă curgaătoare era
deci locul potrivit pentru o reziștentșaă militaraă.

Faptul caă romaînii au foșt cei dintaîi locuitori ai Banatului ește
inconteștabil. IÎn cronica șa, notarul anonim al regelui Beéla arataă

caă locuitorii Banatului din șecolul IX erau cumani, bulgari șși
vlahi. Vlahii, care locuiau îîn paărtșile Timișșului, au foșt șupușși de
caătre Zuardu, Cadușa șși Boyta, conducaători maghiari trimișși de
regele AÁrpaéd șaă cucereașcaă noi teritorii.

IÎn șecolul XII, îîn timpul îîmpaăratului Manuil Comnen, tșinutul
Timișșoarei a foșt invadat de armata bizantinaă, puștiit apoi îîn
lung șși lat, iar armata trufașșului rege maghiar Sștefan II îînfraîntaă
pe raîul Carașș. Cronicarul Thuroéczy șpune caă îîn aceaștaă luptaă
ungurii au foșt maăcelaăritși ca vitele “șși nimic nu-i putea șcaăpa
din maîna Grecilor”.

Cea dintaîi mentșionare a orașșului Timișșoara ș-a faăcut îîn anul
1203, caînd comite de Timișș era Poth. De la șine șe îîntșelege caă
din moment ce exișta un comite de Timișș, deci comitatul Timișș,

comitatul a avut și o capitalaă care nu putea fi alta decaît
Timișșoara.