Page 4 - Samovarul-Tacerii-intru-Logos
P. 4

SAMOVARUL TĂCERII înTRU LOGOS




                                      Cuvânt înainte


                      Dacă (mai) acceptăm că, cel puţin de la Vasile Alexandri
               încoace  deviza  „românul  are şapte vieţi, în  pieptu-i  de aramă”
               este brand-ul nostru de ţară,  atunci putem accepta şi obligaţia
               necondiţionată de a dedica una din ele Poeziei; fie ca simpli cititori, fie
               în calitate de creatori.
                      Dincolo de aceste ipostaze, se cuvine, însă,  prezumţia  de
               sensibilitate poetică  pentru toţi cei care se-ndreaptă către teritoriul
               elitist al Poeziei, într-un moment în care materialismul grobian al
               „economiei de piaţă” riscă nu doar să secularizeze spiritualitatea, ci
               să  transforme chiar viaţa  noastră  într-o  profund  discutabilă  „cifră
               de afaceri” pentru eternul mecanism depersonalizant al „cererii şi
               ofertei”...
                      Ca exponent al unei generaţii care a experimentat libertatea
               de opinie şi de afirmare a individualităţii în registrul comparativ al
               unei Europe intrate în competiţia valorilor globale, universitara
               prin vocaţie dr. Elisabeta Zelinka propune un opus absolvit de tarele
               epigonatului  prozodic,  dar  şi  dincolo  de  ceea  ce,  tradiţional,  eram
               educaţi să considerăm că aparţine literaturii.
                      Desigur, se vor găsi mulţi care să critice ambiţia unei creatoare
               tinere  de a face „un pas în faţa formaţiei”; deşi nu acesta a fost
               obiectivul, nici măcar implicit al autoarei care, ca universitară prin
               formaţie profesională are mult mai multe, alte mijloace de afirmare în
               egală măsură în cultura umanistă, cât şi în ştiinţă...
                      Acestor (ipotetici contestatari) le amintesc un gând antologic
               al unui  deţinător de premiu mondial de poezie: este vorba de Marin
               Sorescu care, în stilul său, le reproşa unor autohtoni care nu înţelegeau
               demersul său poetic, într-un mod foarte simplu, dar convingător
               „poeţii cântă, criticii cârâie...”.
                      Prin  urmare,  autoarea  nu  doreşte  să  atragă  atenţia  asupra


                                             5
   1   2   3   4   5   6   7   8   9