Page 42 - Samovarul-Tacerii-intru-Logos
P. 42
SAMOVARUL TĂCERII înTRU LOGOS
Blestem. Rugăciune
„Nu mai e nici loc pentru cuvinte,
Afară nu e nici timp şi nici culoare,
Cuvânt rostit în grabă şi regretat discret…”
Doamne, ia-mi sufletul
scrum în durere!
Fugi cu el!
Arde-l!
Să nu mai simtă această Spirală sângerândă…
Arde-l! Zdrobeşte-l! Îngheaţă-l!
În prag de Sărbători,
în Ieslea caldă-a lui Isus,
ţi-l dau Ţie, Doamne -
ofrandă de lut şi măr.
Poate Tu ştii ce să faci din el,
…eu nu mai ştiu!
Nu-i văd rostul!
Nu-i văd deloc rostul…
De ce să mai am
suflet de anturium
dacă doar durerea mi-o împinge
până peste finitul Infinitului?
Până peste graniţele Tale, Doamne?!
Suflet diabolic!
Du-te!
Nu mă mai chinui!
43
