Page 253 - tmso

istorie. Mobilier, unelte, reclame, cataloage de ceasornicar,
ş
ă
ş
ş
ş
stampile, sticlute, ochelari, cutii si sertarase de metal si de
ş
lemn, poze, documente. Toate acestea le-am adunat îîntr-o
ş
ş
colectie“, si-a îînceput povestea Emil Kindlein.
î
ă
Aproape o mie de orologii, de toate felurile, de mana, de perete,
ă
ş
desteptatoare, au fost descoperite de Emil Kindlein îîn cuferele
ă
bunicului care a murit la 81 de ani. Petru Kindlein a facut
ucenicia îîntre 1926-1929, la un renumit mester al vremurilor,
ş
Csaki, iar primul lui certificat era de „aurar si argintar“.
ş
A lucrat apoi la Cooperativa Meseriasilor din Lugoj, iar îîntre
ş
1932-1944 a mers pe cont propriu ca bijutier si ceasornicar.
ş
Apoi, a venit razboiul si a plecat pe front îîn armata germana. La
ă
ş
ă
îîntoarcere nu si-a mai gasit sotia, deoarece fusese deportata îîn
ă
ş
ş
ă
Rusia.
„Nu am stiut ca a fost si bijutier. La noi îîn familie nu s-a folosit
ş
ă
ş
î
niciodata acest cuvant. Era interzis. Petru Kindlein a continuat
ă
ă
sa lucreze pe cont propriu ca ceasornicar si dupa razboi, fara sa ă
ă
ă
ă
ş
ă
ş
aiba firma la strada, fara declaratii fiscale. Toata lumea stia
ă
ş
ă
ă
ă
ă
ă
î
ă
unde sa intre cand avea o problema cu ceasurile, usa era mereu
ş
ş
deschisa. Bunicul a lucrat pana îîn 1992, anul îîn care a murit“, si-
ă
î
ă
a amintit Emil Kindlein.
ş
Lugojeanul confectiona si refacea piesele pe care altii de la
ş
ş
ă
ă
cooperativa nu le aveau, astfel ca era recunoscut ca fiind un
ă
ş
ă
adevarat meserias care rezolva problemele. „El nu era singurul
ş
ş
ceasornicar imediat dupa razboi. Dar multi germani si evrei
ă
ă
ş
care au plecat din Lugoj si-au lasat ceasurile la bunicul meu. El
ă
ă
ă
nu a fost colectionar, strangea pentru piese. Pot sa spun ca eu
î
ş
ş
ş
am devenit colectionar. Nu se poate estima un pret, tot ce am eu
251