Page 10 - SUMMA CUM FRAUDE

pot face cadou. Din acest motiv l-am vizitat peste două zile acasă la Dl. Lauer,
unde era în vizită şi i-am înmânat cinci exemplare pentru el şi pentru universitate
(bibliotecă).
La vreo câteva luni după această întâlnire, am primit un telefon de la Dl.

Lauer prin care mă ruga să trec pe la el întrucât Dl. rector Otiman ar avea ceva de
discutat cu mine. M-am dus la această întâlnire unde Dl. rector mi-a spus că sunt
pe cale să înfiinţeze o specializare “protecţia plantelor” şi m-a întrebat dacă aş fi
de acord să predau studenţilor disciplina de “maşini pentru protecţia plantelor”
care urma să fie inclusă în programa de studiu la această specializare.
În cursul convorbirii ce a urmat i-am explicat Dl. profesor Otiman că
domeniul “maşinilor pentru protecţia plantelor” este ceva mai vast decât ceea ce

scrisesem noi în cartea mai sus amintită, dar acest fapt nu constituie o problemă
eu fiind la curent şi cu recomandările “concurenţei” pentru efectuarea tratamente
fitosanitare.
Pe de altă parte dl. rector mi-a acordat un timp de gândire, timp solicitat de
mine pentru a mă consulta cu familia întru-cât eu eram conştient că voi trebui să
subvenţionez din “buzunarul meu” această activitate.

În cele din urmă am acceptat din dorinţa de a da înapoi ceva şcolii în care
am fost format şi în ani următorii m-am pregătit ca să fac faţă cât mai onorabil
acestei obligaţii. Pentru acesta am scris în colaborare cu alţi colegi cât şi singur
mai multe cărţi de specialitate privind maşinile şi echipamentele utilizate pentru
protecţia fitosanitară a culturilor agricole.
Tot pentru desfăşurarea în condiţii satisfăcătoare ale lucrărilor practice la
această disciplină, am adunat, cumpărând sau rugându-mă pe la toţi colegii de

breaslă din Germania, SUA, Anglia, Italia. Danemarca, Olanda, România, etc. şi
de pe unde a fost posibil, o serie de materiale (postere, pliante, cărţi, mese şi
dulapuri), instrumente de măsură şi control, aparate de stropit, precum piese şi
ansamble utilizate la fabricarea utilajelor pentru protecţia plantelor.
La prima mea apariţie la Timişoara am constatat că o oarecare Dnă
profesoară Cornelia Tonea de la mecanizare a încercat să torpileza în senat

propunerea rectorului de a mă numi cadru didactic asociat, pe motiv că eu nu
sunt “cetăţean român” şi că ea ar avea “persoană competentă” pentru această
disciplină. Afirmaţia Dnei Tonea referitoare la “persoana competentă” a fost o
surpriză pe care eu am comentat-o că ar fi “o noutate atât pentru mine cât şi pe
plan naţional”, eu cunoscând nivelul precar de cunoştinţe în materie de maşini
pentru protecţia plantelor existent la acea dată în Banat şi în România!
Normal că rectorul o cunoştea prea bine şi nu s-a lăsat impresionat de

astfel de argumente.
De la colegii din Timişoara am aflat că această doamnă se autointitulase
“coordonatoarea disciplinelor de mecanizare” şi împărţea predarea cursurilor la

4