Page 102 - Jazz

Feţele felurite care acoperă, ascund şi ivesc acelaşi interior ca o vie lavă
care-si schimbă nuanţele, culorile şi umbrele vizibile prin translucidul

pielii. Fiindcă faţa este o mască, parţială, imperfectă, prin care
întrezărim trecerea stărilor interioare ca şi un film derulat cu o lentoare
sau o repeziciune aleatorie. Un film în care eşti personaj principal şi ai
atins apogeul împlinirilor, împlinirea sentimentelor şi idealul avidului

spectator care iţi urmăreşte pe ultimele minute din scenariu trăirile,
personaj care părăseşte totul în tocmai acel moment de apogeu
pentru a pleca Gonit, mânat, hipnotizat de inerţia căutării.

Believe Beleft Below, valsul absolut al unui moment în care eşti doar
cu tine însuţi, eşti singur în încăpere, e noapte, din coltul camerei

un abajur semiopac scaldă cu o lumină gălbuie încăperea, stai
într-un fotoliu, închizi ochii şi asculţi, şi simţi că ai dori ca acest
moment trăit cu sentimentul copleşitor de beatitudine să nu se
mai termine. Şi aproape că ai şopti, dacă ai avea să o faci cuiva
în putere să îndeplinească, ai şopti această rugăminte temător

că poate, deschizând ochii, s-ar putea ca şi clipa să alunece,
îndepărtându-se pe pârtia timpului, spre o nouă promisiune
mai iluzorie decât toate cele de până acum şi în acelaşi timp
mai chemătoare spre necunoscut şi mai seducătoare. Waltz

for the Lonely Ones (albumul When Everyone Has Gone).
Sublim. Şi deşi muzica îşi poartă cursul şi curge, ai dori ca
cele câteva minute să se reia din nou şi din nou, ca într-o
buclă a timpului, un interval concentrat şi inconsumabil.

Şi îţi dai seama că e o zi de marţi şi că tocmai acum,
printr-o coincidenţă miraculoasă eşti tocmai Tuesday
şi esti în Wonderland. Moscova.30.05.2008. Ultimul
concert. În tricoul său de marinar Esbjörn Svensson
îi prezintă pe Dan Berglund şi pe Magnus Őström.
Rămas bun întru spirit. Acolo putem fi împreună

şi suntem împreună. Şi nu vom mai avea de ce
să deschidem ochii în acest moment, pentru că
ochii noştri sunt deschişi deja, înăuntru, spre
Wonderland. Şi odată ce l-am putut vedea ne va
aparţine. Aşa cum noi îi vom aparţine în cele din

urmă, necontenit.

102