Page 116 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

Guțu, Ioan Hlabil, Vasilie Ioțcu, Vasilie Jucu, Ludovic Kokay, Pera Pastila, Emil
Riesz, Pavel Stan, Avacum Toșici, Luca Vidu, Octavian Vișan, Ioan Zampo, Ioan
Zeitvogel; revizori – Alexandru Astalăș și Alexandru Miko; membri ai biroului
Corporațiunii – Sigismund Toronyosi, secretar. În preambulul procesului-verbal
se specifică faptul că „...adunarea generală a fost o dată amânată din cauza că
membrii nu s-au prezentat într-un număr corespunzător, de data aceasta însă având
drept să decidă fără considerare la numărul membrilor prezenți...“ Precedenta
adunare generală fusese convocată pentru data de 20 martie, însă nu fuseseră
prezenți decât 58 din cei 425 de membri cât ar fi constituit majoritatea simplă
(jumătate plus 1; rezultă că organizația avea la acea dată 849 de membri). Dat fiind
faptul că a crescut nivelul restanțelor la taxele anuale de membru, președintele va
cere „ca restanțierii să fie forțați cu toată strictețea ca să-și achite datoriile lor.“
Ceea ce-i va nemulțumi pe maiștrii cojocari Axentie Jivu și Mihai Balint. Primul
va cere chiar modificarea statutului și reducerea salariilor angajaților. La rândul
său, maistrul cojocar Vasile Jucu va propune adunării generale să trimită Primăriei,
Prefecturii sau chiar ministrului de resort „...un protest contra taxelor ce se percep
la casa cercuală pentru eliberarea titlurilor de capacitate profesională pentru
meseriași.“ Ceea ce comisarul industrial nu va accepta întrucât „...mulțimea
instituțiunilor industriale din țară trimit telegrame de felicitare Ministrului
Muncii pentru că a realizat asigurarea meseriașilor la caz de bătrânețe.“ La care
maistrul cizmar Pavel Stan va propune ca și Corporațiunea Meseriașilor să trimită
ministrului o telegramă de mulțumire și felicitare, ceea ce adunarea generală va
aproba. Adunarea va aproba și bugetul de cheltuieli pentru anul 1927. Având
în vedere sumele, secretarul urma să beneficieze de un salariu de 4.500 de lei/
lună, copista de 3.000 de lei/lună, iar cameristul de 2.500 de lei/lună. Totodată,
s-a aprobat ca fabricanții și societățile industriale să plătească o taxă de 500 de
lei pentru înscrierea unui ucenic și, respectiv, 1.000 de lei pentru eliberarea unui
ucenic, motivându-se cuantumurile prin faptul că „...fabricanții și societățile nu
sunt membri ai Corporațiunei, deci nu contribuie la spesele pentru întreținerea
biroului.“ Din darea de seamă prezentată de președintele Nicolae Rusalin reiese că
în 1926, s-a încercat de mai multe ori mutarea târgului de țară din Lugoj, fără a se
preciza alte detalii. O delegație a Corporațiunii a luat parte la întocmirea bugetului
orașului. Membrii erau nemulțumiți de munca la negru: „În contra celor ce lucră
vreo meserie fără drept am cerut o controlă severă dela Primăria orașului pentru
că respectivii să fie urmăriți, opriți și amendați.“
În 1926, la București a avut loc un congres organizat de Ministerul Muncii,
la care au participat și trei reprezentanți ai Corporațiunii Meseriașilor din Lugoj:
președintele N. Rusalin, vicepreședintele Pavel Stan și primnotarul dr. Alexandru
Vasilie. Tot în 1926, Corporațiunea a eliberat 319 livrete de muncă pentru calfe și
61 pentru muncitorii de la fabricile lugojene. S-au mai consemnat 31 de conflicte
între patroni, pe de-o parte, și sodali sau ucenici, pe de altă parte. Din acestea,
10 s-au aplanat prin medierea Corporațiunii, alte 11 fiind înaintate Delegațiunii
permanente a orașului, comisiunea de împăciuire (arbitraj) nefiind completă. După
completarea acesteia din urmă, de la 1 septembrie 1926, șapte cazuri s-au decis în
favoarea patronilor, iar patru în cea a muncitorilor. Într-un caz, părțile s-au împăcat
în fața comisiei. Darea de seamă pomenește și de o inițiativă a directorului Școlii
114