Page 243 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

fiecare locuitor este dator ca la încartiruire să ofere și mâncare celor încartiruiți
precum și să contribuie cu alimente la colectele ce se vor face prin organele
Poliției.
5. Până la alte dispozițiuni toate cârciumele sunt și rămân închise. În
restaurant și bodegă se vor servi numai mâncări, vânzarea băuturilor spirtoase
este interzisă.
6. Locuitorii cari au vehicole și cei cari sunt obligați la prestațiuni în
natură cu brațele sunt ținuți a se prezenta pentru executarea prestațiunilor în
timpul și la locul indicat de organele polițienești.
7. Locuitorii cari vor avea nemulțumiri le vor aduce la cunoștința Poliției
și Primăriei sau patrulelor cari circulă prin oraș.
8. Cei cari nu se vor conforma acestor dispoziții vor suferi rigorile Legilor
în vigoare.
Prezenta ordonanță intră în vigoare pe data publicării.
Primar (indescifrabil) Secretar (indescifrabil).“
Primăria Lugoj va trimite în teritoriu, pe 25 septembrie 1944, o notă prin
care se aduce la cunoștință un ordin al Ministerului Afacerilor Interne în legătură
cu comunicatul Ministerului Finanțelor Publice cu privire la preschimbarea
rublelor. Potrivit documentului, în localitățile unde nu exista „…un sediu al
Băncii Naționale sau Percepție fiscală, comercianții și producătorii vor depune
imediat cereri și sumele primite în ruble sau Lei emiși de Comandamentul
Armatei Roșii la primăria locală…“ Pentru sumele primite, casierul trebuia să
elibereze o chitanță, iar acestea trebuiau vărsate la sediul sucursalei județene a
B.N.R. Rublele primite trebuiau contabilizate în registrele contabile ale comunei,
iar pentru manipularea lor trebuia întocmit un cont de gestiune separat.
La 27 septembrie 1944, agenția din Lugoj a B.N.R. va trimite Primăriei
instrucțiuni cu privire la încasările în ruble, care trebuiau aduse la cunoștința
populației prin batere de tobă. În notă se spunea: „Comercianții și producătorii
sunt obligați a primi ruble și Lei sovietici contra mărfurilor vândute sau
serviciilor prestate. Preschimbarea lor se poate face la Banca Națională,
dovedind cu facturi, bonuri de vânzare sau declarații că rublele nu au fost
primite la un curs inferior celui legal.“ Ministrul Afacerilor Interne, generalul
de corp de armată Aldea, preciza în instrucțiuni faptul că „…orice tentativă de
speculă să fie reprimată cu toată asprimea.“
M.A.I. va inform Comisia Română pentru aplicarea Convenției de
Armistițiu – pe baza relatărilor făcute de organele sale din teritoriu – cum că
unități sau soldați sovietici izolați pretind ca autoritățile administrative să le
schimbe rublele în lei. Sau chiar plătesc în ruble cumpărăturile făcute pe piață.
Drept urmare, Comisia Română pentru aplicarea Convenției de Armistițiu va
interveni la Comisia Aliată de Control pentru încetarea cererilor de preschimbare
de ruble, acestea fiind contrare înțelegerii avute. Schimbul rublelor era oprit cu
începere de la 2 octombrie 1944. Trupele sovietice trebuiau să plătească în lei
toate cumpărăturile și serviciile din România. Prefecturile de județe trebuiau să
ceară comandamentelor locale sovietice pentru ca acestea să asigure cu plata în
241