Page 42 - Morisena19_2020

MORISENA, anul V, nr. 3 (19)/2020

Drd. Iancu C. Berceanu Siberiei (samoiezii). Originea acestor popoare, din marea
(Sânnicolau Mare) familie uralică, este zona cuprinsă între Volga și Munții
Ural. De aici, maghiarii ar fi emigrat spre sud-vest, între

Comunitățile etnice minoritare Nipru și Don.
Izvoarele istorice atestă că, după lupte purtate împ-
maghiare din județul Timiș – triva khazarilor și pecenegilor, maghiarii, originari din
aria sud-vestică a Munților Ural, s-au așezat în Câmpia
perspectivă istorico-geografică Bugeacului de astăzi (Cser, 2006). Chemați de împăratul
bizantin Leon al VI-lea, aceștia au trecut Dunărea în 895
și au atacat Țaratul bulgar al lui Simeon I. Lipsite de
apărarea războinicilor, așezările maghiare au fost atacate

Abstract: The Romanians and the Hungarians de pecenegi și forțate, alături de trei triburi khazare, să
emigreze spre nord-vest, forțând Pasul Dukla din Carpații
have evolved side by side for more than a thousand years. Păduroși, pentru a se așeza în câmpia Panonică. Cele șapte
Their relationships have not always been cordial, but triburi maghiare l-au ales drept conducător pe Arpad.
their mutual contributions to the cultural, political and Urmașii acestuia vor întreprinde, până în 955, un număr
economic development cannot be disputed. In Banat, de 60 de raiduri în Europa apuseană (Cser, 2006). În
the Hungarians were represented, by the end of the 18th urma înfrângerii conducătorului Bulciu, la Lechfeld, de
century, by officials and soldiers. Between the Revolution of către armata împăratului german Otto I, maghiarii s-au
1848 and the First World War, the number and share of the orientat, în campaniile lor de cucerire, spre est și sud.
Hungarians increased through colonization, but starting La finele secolului al X-lea, conducătorul uniunii tribale,
with the middle of the twentieth century, they decreased. Géza (971-997), a consolidat autoritatea princiară, i-a se-
The cause of this negative evolution lies in the negative dentarizat pe maghiari și a pregătit premisele creștinării
natural balance and emigration, and not so much in the și ale întemeierii statului maghiar. În jurul anului 1000,
natural assimilation of mixed marriages. Banat has been Ștefan (997-1038) s-a creștinat și a fost recunoscut de papă
noted by researchers as a territory where intercultural ca „rex hungarorum” (Lendvai, 2001).
coexistence and multilingualism are cultivated. Today, Prezența maghiarilor în Banat este legată de
the presence of the Hungarian minority is the premise of politica expansionistă a primilor regi. Sursele documentare
the rapprochement between two neighbouring countries atestă existența, în perimetrul format de Tisa la vest,
that, in the context of globalization, cooperate for the Dunăre la sud, Crișul Negru la nord și Carpații Meridionali
preservation of their common historical heritage. la est, a unei formațiuni statale, vasală Imperiului Bizantin.
Conducătorul acesteia, ducele sau voievodul Glad, în 934,
Keywords: Historical Banat, Timiș County, a fost înfrânt de maghiari și obligat la prestarea obligațiilor
Hungarians, Cenad, Atum, demographic evolution, geo- feudale (Hațegan, 2006). Urmașul său, Ahtum, a fost
historical perspective înfrânt, probabil în 1028, la Tomnatic (Nagyusz), de către

1. Evoluția istorică a maghiarilor pe teritoriul Chanadinus (nobil trădător al voievodului, pretendent la
tron). Astfel, Banatul a fost supus Regatului Arpadian.
județului Timiș Organizarea teritoriului în comitate se va produce, însă,
mai târziu, în secolele XI-XIV (Zoltán, 2011).
Așezați în Depresiunea Panonică la finele secolului Cel puțin până la invazia mongolă din 1241,
al IX-lea, maghiarii au contribuit, ca factor decisiv, prezența maghiarilor s-a rezumat la ostași și nobili trimiși
în evoluția istorică a „Lumii Vechi”, lăsând o bogată să administreze teritoriul și să colecteze dările. Pătrunderea
moștenire culturală popoarelor cu care au interacționat. maghiarilor în Banat a durat două secole. Istoricul Zoltán
Originea lor a constituit un subiect de dezbatere Iusztin (2011) a identificat patru direcții de penetrare: 1
atât pentru istorici, cât și pentru geografi, antropologi, – Cursul Mureșului Inferior, 2 – Cursul Tisei Inferioare,
etnologi, lingviști și alți specialiști din domeniul socio- 3 – Câmpia Timişului, 4 – Cursul Dunării, dintre gurile
uman. Raportată la scară continentală, etnia maghiară de vărsare ale Tisei şi Cernei. În 1212 a fost atestată
se remarcă prin elemente de originalitate incontestabile: documentar Timișoara (Zoltán, 2011).
limba, mitologia, tradițiile, portul etc. Mai mult, maghiarii Cel puțin până la ocuparea Banatului de către
au puține rude pe bătrânul continent. Doar finlandezii otomani, în 1552, izvoarele istorice nu menționează
și estonienii par a fi națiunile care manifestă elemente existența vreunei așezări maghiare. În perioada Pașalâcului
culturale similare cu aceștia (Cser, 2006). Istoriografia Timișoarei (1552-1716), nobilii și ostașii maghiari au
de la finele secolului al XIX-lea mizează pe înrudirea părăsit acest teritoriu. Doar partea estică a actualului județ
cu popoarele migratoare care au invadat estul Europei Timiș (Banatul de Lugoj – Caransebeș) a făcut parte din
în mileniul I e.n.: hunii, avarii și alanii (Lendvai, 2001; Principatul Transilvaniei 1524-1658 (Hațegan, 2003).
Spinei, 2003). De asemenea, studiile lingvistice și etno- După 1718 maghiarii au revenit la nord de Mureș,
grafice au pus în evidență înrudirea cu finlandezii, iar după 1790, în Banat, dar fără a realiza comunități
estonienii și cu popoarele din nord-estul Europei și vestul

Pag. 40