Page 225 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 225

Război în Banat - Studii monografice


            să-și mențină moralul, să nu ceară ajutoare mai mari care nu se pot da și
            să aibă încredere în victoria germană. Referitor la ajutoare, cei în cauză
            vorbesc șvabilor că nu le pot da mai mult din cauză că Statul Român
            refuză a mai schimba mărcile germane în lei.“

                  Ordinele de informațiuni continuă să curgă. Astfel, pe 23 ianuarie
            1944, jandarmii trebuie să verifice zvonul cum că organizațiile germane
            au început să recruteze membri pentru completarea efectivelor numai
            dintre cei de încredere. Aceștia din urmă, după înscriere „sunt supuși
            unui jurământ în sensul că tot ce știe (sic), ce aude și ceea vede în
            organizație să nu spuie sau să divulge nimănui.“


                  Un alt ordin , din 24 ianuarie 1944, face cunoscut faptul că în
                              107
            județul Timiș-Torontal au luat ființă echipe de propagandă șvăbești,
            care au primit misiunea de a trimite oameni în comune pentru a le vorbi
            despre mersul războiului, îndemnându-i să-și mențină moralul ridicat,
            să aibă încredere în victoria germană, să nu ceară ajutoare prea mari,
            fiindcă nu li se pot da pe motiv că statul român refuză să mai schimbe
            mărcile germane în lei.


                  Pe  25  ianuarie  1944,  L.J.T.T.  emite  ordinul  de  informațiuni
            nr.  254  pentru  a  se  verifica  dacă  G.E.G.,  prin  organizațiile  sale  din
            subordine, recurge la diverse mijloace de constrângere a celor care nu
            mai vor să plătească taxe:
                  „Astfel, nu li se distribuie corespondența ce vine dela cei plecați
            voluntari în armata germană, li se dă (sic) afară copiii din școală, nu
            sunt primiți la înscrierea în școlile germane secundare dacă nu sunt la
            curent cu taxele către G.E.G. etc.“

                  Un alt zvon ce trebuia verificat reiese din ordinul  nr. 183 din
                                                                  108
            25 ianuarie 1944. Potrivit acestuia, nici mai mult, nici mai puțin, pe
            motiv  că  ar  fi  persecutați  de  organizațiile  locale  ale  G.E.G.,  șvabii
            au început să le ceară preoților ortodocși aprobarea pentru a trece la
            credința ortodoxă, nemaivrând să audă de catolicism.
                  Iar în ordinul de informațiuni nr. 251/25 ianuarie 1944 se spune:
                  „Din informațiunile ce deținem, șvabii care nu au voit să plece
            voluntari  în  armata  germană  și  care  în  tot  timpul,  se  zice,  au  fost
            credincioși Statului Român, se tem încă de răzbunarea celor plecați

                  107  D.J.T.A.N., Fond 161, inv. nr. 619, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal,
            dosarul nr. 373/1940-1944, f. 363.
                  108  Ibidem, f. 371.
                                                                            223
   220   221   222   223   224   225   226   227   228   229   230