Page 245 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Război în Banat - Studii monografice

Informatorul de mai sus s-a predat de Compania 7-a Grăniceri
Banloc Bir. II siguranță Timișoara, cu actele dresate și informația
prezentă s-a înaintat Reg. 4 Grăniceri Deva.
Informația sigură.“

1942

În „Scurt istoric al problemei polițienești «LEGIONARE» pe
care o va face P.J. Comloșul Mare la începutul anului 1942, șeful de
26
post va nota:
„Această organizație a avut ramificații și în Comuna Lunga unde
a fost condusă de către legionarul Petac Vichentie, fost subșef de plasă
în organizație și primar în timpul Guvernului legionar.
Prin comuna Lunga a fost dus peste frontieră Horia Sima de
către Gheorghe Ciorbă din Comloșul Mare, care l-a trecut clandestin
în Jugoslavia.“

L.J.T.T. va emite pe 2 ianuarie 1942 ordinul de informații
27
nr. 2.456, potrivit căruia preotul Ioan Friscan din Toracul Mare,
Vasile Barbu din Uzdin și Ion Oală din Sărcia Română „...ar fi curieri
legionari. Aceștia când sunt în față cu persoane din România arată că
ei sunt informatori ai unor persoane supuse (probabil suspuse, n.n.)
din România. Călătoresc cu trenul la Timișoara. Când vor fi găsiți, se
va proceda la identificare și percheziționare pentru a se vedea ce se
găsește asupra lor.“

Tot pe 2 ianuarie 1942, L.J.T.T. va informa că „...un anume
28
Bulic din Comuna Alibunari Jugoslavia, care scrie și la ziarul Dacia
și Biruința din Timișoara, ar fi curier legionar. Luați măsuri de
identificare când va apare pe teritoriul rural și supravegheați-l asupra
legăturilor ce are.“
Încercările de minimalizare a rolului politic și național jucat de
Mișcarea Legionară în extrem de scurta perioadă în care s-a aflat la
putere nu au făcut altceva decât să le dea apă la moară adepților și
membrilor acesteia. Și nu au fost simpli țărani și muncitori, lesne de
manevrat ideatic, deci politic, ci de persoane cu un anumit rol pe plan
local, regional și național.
26 D.J.T.A.N., Fond 161, inv. nr. 573, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal,
dosarul nr. 40/1942, f. 46.
27 Ibidem, f. 2.
28 Ibidem, f. 4.
243