Page 316 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Dușan Baiski

Referindu-se în concluziile sale la refuzul lui Leberecht de a
divulga nume și adrese, jandarmul îl va suspecta de spionaj și va
cere superiorilor săi de la Timișoara să continue cercetările despre
cum a ajuns Leberecht în posesia carnetului și cine anume se face
vinovat de eliberarea de acte false. Firește, va solicita și deferirea lui
Leberecht justiției.
Procesul-verbal întocmit de jandarm tot în 23 octombrie 1945
21
conține și declarația celui arestat:
„1/ Mă numesc Siegfried Leberecht Stachel, de ani 22, fiul lui
Emeric și al Genoveva, născut în orașul Graz, Austria, de profesiune
chelner, asupra celor întrebate declar:
Locuiesc în România din anul 1943, când am venit cu un vapor
în portul Constanța, fiind ofițer al treilea în marina comercială.
Afară de extrasul de botez scris în limba germană nu mai posed
asupra mea nici un fel de act.
Din anul 1943, luna noiembrie, am stat la Constanța în port până
la 23 august 1944, de unde am făcut transporturi cu vaporul de alimente
și munițiuni pentru armata germană la Odesa, Sevastopol și Istambul.
În luna septembrie 1944, am stat la București, însă la mai multe
gazde la care nu le știu numele și nici strada, din cauză căci m-am
mutat de la unul la altul, stând numai câte o zi sau două la unul.
Din București, prin luna oct. 1944, am mers pe jos până la Brașov,
unde am (stat) o singură zi, după care am plecat la Mediaș tot pe jos,
(de) unde am plecat la Craiova tot pe jos, unde iar am stat numai o
singură zi, iar de aici am plecat cu trenul la Timișoara.
Dela data de 30 noiembrie 1944 și până în prezent m-am ocupat
cu comerțul de unt, brânză și alte alimente, procurându-le din comunele
jurul Timișoarei după cum urmează: Sânnicolau Mare, Cenad, Lovrin,
Tomnatic, Satu Nou, Șandra, Biled, Săcălaz, Giarmata, Ghiroda,
Moșnița și Sânandrei.
Toate aceste alimente le-am vândut pe piața Timișoarei.
Nu cunosc pe nimeni din comunele arătate mai sus, întrucât am
stat numai câte o zi, după care am plecat din comună în comună.
Totodată declar că prin luna decembrie 1944, domnul șef de
gară Prejneanu Neculaie mi-a procurat un buletin de înscriere la Biroul
populației pe numele de Bocicariu C-tin cu ștampila Primăriei Comunei
Bechicherecu Mic, pentru suma de lei 20.000.
Buletinul de înscriere la Biroul populației mai sus arătat îl voi
prezenta după ce voi ajunge la Timișoara, de unde voi vorbi la telefon
în mod discret. Prin luna februarie 1945, într-o noapte, ziua nu știu,
21 Ibidem, f. 16.
314