Page 311 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Război în Banat - Studii monografice

Țiu să precizez că în timpul cât a(u) stat trupele magheare și
germane în această comună, locuitorul Schüssler Heindrich, care știe
la perfecție limba magheară și germană, le dădea diferite informații în
legătură cu armata română și pâra în același timp pe toți românii din
comuna Beșenova-Veche că sunt partizani și au asupra lor armament
și munițiuni, aceasta o declar din cauză că numai el era singurul șvab
care cunoștea la perfecție pe fiecare român din această comună și
primea la el în locuință pe soldații germani și maghiari, cu care soldați
s-a și refugiat în Germania odată cu retragerea lor din România. [...]“
Desigur, este inutil a mai sublinia absurditatea unor aspecte din
declarație, semnată de un puști de 18 ani, cu părinți bihoreni, deci
încă neacomodați perfect în localitate, cu relative cunoștințe de limba
germană, cu toții la muncă la Beșenova-Veche.
Dar iată ce anume a declarat acest Schüssler Heindrich:
„În cursul lunei octombrie 1944, odată cu reocuparea acestei
comune de către trupele germane și magheare, eu mă găseam frizer
în această comună.
În acest timp au venit la mine în locuință mai mulți ofițeri
și soldați germani precum și magheari, pe care i-am bărbierit, în
care timp am discutat cu ei mai multe chestiuni la ordinea zilei și
nicidecum despre politică după cum sunt acuzat. În acest timp, acești
ofițeri germani au văzut că eu am doi fii și au spus către mine că
acești copii ai mei trebuie să meargă în Germania pentru a fi înrolați
în armata S.S..
Mai declar că în tot timpul cât au stat în această comună soldați
germani și magheari, eu nu le-am furnizat nici o informație referitoare
la Armata Română sau la bunul mers al operațiunilor de război și nici
nu am servit ca călăuză acestui inamic, pentru a pârî pe toți românii
din această comună că sunt partizani și au asupra lor armament și
munițiuni după cum sunt acuzat.
La data de 6 octombrie 1944, odată cu retragerea acestor soldați
germani și magheari, a venit la mine la domiciliu o mașină germană cu
mai mulți soldați, care cu forța m-au ridicat atât pe mine, pe soția mea
precum și pe cei doi fii ai mei, cu care mașină am plecat în Ungaria,
unde am stat până la data de 17 mai 1945, stabilindu-mă în comuna
Nagycenk din Ungaria, după care am plecat din această comună și am
venit în România, trecând frontiera cu trenul prin dreptul punctului
de frontieră Curtici.“
Evident, aceeași poziție a avut-o și soția lui Schüssler Heindrich,
Elisabeta, care a mai precizat:

309