Page 310 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Dușan Baiski

În ziua de 12 octombrie 1944, pe când locuitorul Pop Iosif și
soția sa se găseau la mine la acest conac a venit și fiul lor anume Pop
Iosif în etate de 17 ani, care ne-a povestit că el fiind pârât la soldații
germani și maghiari de către locuit. Schuszler Heindrich ca partizan,
acesta a fost arestat de către acești soldați, băgat la închisoare, unde a
stat circa 6 zile și amenințat în același timp cu moartea prin împușcare
de către soldați(i) germani și maghiari pentru faptul că a fost pârât de
susnumitul locuitor că este partizan și are asupra lui arme și munițiuni.“
La dosar se află și declarațiile membrilor familiei Pop, cu minime
diferențe față de cele ale numitei Bula Samică. De reținut însă o parte
din declarația lui Iosif Pop, de 18 ani:
„În cursul lunei octombrie 1944, odată cu reocuparea acestei
comune de către armatele germane, am văzut mai mulți soldați
germani care au venit la noi prin grădină din direcția casei locuitorului
Schüssler Heindrich, care fără să zică ceva către mine sau tatăl meu
au înconjurat casa noastră, au intrat înăuntru făcând percheziție, iar
pe mine și pe tatăl meu Pop Iosif ne-a(u) arestat și a(u) plecat cu noi
afară din locuință până în stradă, cerându-ne în continuă să le predăm
revolverele și muniția ce-o posedăm, că noi suntem partizani.
După ce s-au convins că noi nu avem armament și munițiuni
asupra noastră, am fost puși în libertate de către acești soldați germani,
atunci nouă fiindu-ne frică să mai stăm în casa noastră, am plecat de
acasă și ne-am ascuns în pivnița unei case din apropierea gării C.F.R.
În timpul când mergeam să ne ascundem în acea casă, în stradă
am întâlnit pe locuitorul Schüssler Heindrich care a zis către noi că de
ce umblăm noi așa, unul după altul, atunci noi i-am răspuns că mergem
în casa doamnei Krucin.
Peste noapte, eu împreună cu tată(l) meu am stat ascunși în
pivnița casei doamnei Krucin din această comună, iar dimineața ne-
am pomenit cu un număr de circa 10-12 soldați magheari care m-a(u)
întrebat prima dată pe mine de prietinul meu Crăciun Vasile, cerându-
mi în același timp pistolul și muniția ce-o am asupra mea.
Eu le-am spus că nu am niciun pistol asupra mea și nici muniție,
atunci ei m-au arestat și m-a(u) luat să le arăt unde locuiește prietinul meu
Crăciun Vasile, eu am plecat cu ei și ajungând la domiciliul prietinului
meu Crăciun Vasile pe care, găsindu-l acasă, a fost arestat și el de acești
soldați unguri și duși în fața căpitanului lor pentru cercetări în localul
Primăriei, unde ne-a(u) legat cu niște ștreanguri, iar de acolo au plecat cu
noi în locuința femeii Roncov Petronela din comuna Beșenova Veche,
unde am fost băgați la închisoare, unde am stat circa 8 zile.

308