Page 306 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 306

Dușan Baiski


             Iată însă și declarația  femeii care l-a găzduit, respectiv Maria Roos:
                                11
             „Recunosc că acum vreo șase săptămâni, adică pe la începutul
       lunii aprilie 1945, am dat adăpost în casa mea militarului din armata
       germană anume Hermann Flührer, pe care l-am găzduit până la data de
       25 mai 1945, când a fost prins de jandarmi în casa mea. Eu am primit pe
       acest ostaș german fiindcă am avut nevoie de ajutor la casă și la munca
       pământului, deoarece soțul meu este luat și dus la muncă în Rusia din
       anul 1945 luna ianuarie. Nu l-am denunțat la autorități din cauză că el
       m-a rugat să nu fac aceasta căci ar fi atunci împușcat, deoarece este
       militar german și e în război cu România și Rusia. Mi-a fost milă de el
       și nu l-am spus la autorități. Știu că atât cât a locuit la mine a fost om
       cumsecade și s-a purtat bine, văzându-și numai de lucru.
             Aceasta îmi este declarația pe care o dau și semnez (în nume)
       propriu.“
             Același subofițer de jandarmi le va aresta și preda către L.J.T.T.
       pe Maria Ross și Elena Gayer, amândouă din Beșenova Nouă, „...pentru
       tăinuirea morții unui militar din armata germană care a fost găzduit de
       femeia Roosz Maria.“
             Un nou proces-verbal  va fi întocmit de plt. C. Andreescu pe
                                  12
       28  mai,  fiind  asistat  de  Iosif  Wilcom  și  Ioan  Gerhardt,  funcționari
       comunali, în calitate de martori asistenți. În ultima parte, documentul
       conține și o declarație:
             „2)  Învinuita  Gayer  Elena,  germană  de  ani  37,  căsătorită,  doi
       copii, născută și domiciliată în comuna Beșenova Nouă Nr. 312, județul
       Timiș Torontal, declară:
             Sunt  servitoare  la  școală  și  m-am  întâlnit  într-o  zi  cu  femeia
       Roosz Maria, care mi-a spus că militarul din armata germană care era
       la ea în gazdă a murit și că nu știe ce să facă. Eu i-am spus să fie liniștită
       pentru că am să vorbesc cu ceilalți camarazi ai lui adică ai militarului
       german care murise și că acești camarazi ai lui să-l pună într-o ladă de
       scânduri și noaptea îl vor îngropa, lucru ce s-a și petrecut și nu a mai
       știut nimeni.
             Nu am cunoscut numele acelui militar și nu am avut niciodată
       nici o legătură cu el, dar nu am vrut să se afle acest caz. În comună
       a(u) mai fost trei militari din armata germană, doi dintre ei au fost însă
       prinși de jandarmi. Și de aceștia am știut, însă fiind rugată ca să nu-i
       divulg, eu nu am spus nimănuia.“
             11  D.J.T.A.N., Fond 161, inv. nr. 619, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal,
       dosarul nr. 27/1945, f. 6.
             12  Ibidem, f. 13.
       304
   301   302   303   304   305   306   307   308   309   310   311