Page 322 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Dușan Baiski

Am trecut frontiera din Ungaria-România printre pichetul de
Grăniceri 4 Begova și 5 Sămânța. Când am trecut frontiera am fost
însoțit din partea fiicei mele Elisabeta, Vania Alois și Majori Iosif, care
am fost prinși cu toții din partea jandarmilor și reținuți.
Noi am vrut ca să venim la casele noastre cu transportul însă
transportul nevenind, ne-am hotărât ca să venim cum putem.“
Fiica sa, Elisabeta, va susține declarația tatălui său.
Vania Alois va declara:
„Mă numesc Vania Alois, de ani 49, german, profesiune lăcătuș
mecanic, sunt căsătorit, am 2 copii, carte știu, născut și domiciliat
în orașul Reșița județul Caraș, asupra celor ce sunt interogat declar
următoarele:
Eu am fost ridicat din orașul Reșița, str. Baltazan (?) nr. 5, unde
locuiam, încă din luna ianuarie 1945, data când am fost dus în U.R.S.S.
pentru muncile obligatorii. Am stat în U.R.S.S. până în luna octombrie
1946, unde am stat ca bolnav. Acum 14 zile în urmă, văzând că nu mai
vine transport ca să pot veni la casa mea, m-am hotărât și am plecat
cum am putut cu scopul ca să ajung acasă.“
Va continua cu detaliile prinderii la trecerea clandestină de
frontieră de la Cenad.
În fine, iată și declarația lui Iosif Majori:
„Mă numesc Majori Iosif, de ani 44, naționalitate română, origină
etnică mozaică, carte știu, născut în orașul Arad, asupra celor ce sunt
interogat declar următoarele:
Eu prin anul 1940, când s-a cedat Ardealul, eu aveam domiciliu(l)
meu stabil în Oradea Mare, iar de aci am fost concentrat în Armata
Română, unde după cedarea Ardealului am fost trimis la Regimente
pentru demobilizare, dându-ni-se acte legale ca să trecem în Ungaria,
astfel căci am trecut și eu la casa mea din Oradea Mare. De aci, prin anul
1943, am fost ridicați cu întreaga noastră familie din partea Armatei
Maghiare și deportați în Germania, în lagărul Auschvitzbea (de fapt, în
limba maghiară, Auschwitzban, respectiv Auschwitz, n.n.) împreună
cu soția mea și un copil pe care-l avem în etate de 3 ani. Aici am fost
duși oameni la lucru și femeile rămâneau acasă cu copii. Nu după mult
timp mi-am pierdut femeia și copilul, rămânând eu singur. Eu la urmă
m-am îmbolnăvit de tuberculoză, fiind internat chiar și în spital.
Din Germania eu am plecat cu o săptămână în urmă, ajungând
până în Ungaria, iar de aci în noaptea de 25/25 martie 1948, pela orele
24, am trecut frontiera în mod clandestin în România și în comuna
Cenadul-Mare am fost prinși din partea jandarmilor și reținuți.“

320