Page 35 - Dusan Baiski - Razboi in Banat

Război în Banat - Studii monografice

că vor merge pe front, au fost eliberați și trimiși la unitățile din
care făceau parte. Ajunși acolo, au primit permisii de 5-10 zile
pentru a merge acasă și a-și revedea familiile. Însă de întors nu
s-au mai întors, fiind puși sub urmărire. „De noi s-au luat severe
măsuri de urmărire, însă fiind vara timpul favorabil ascunderii,
este greu a fi prinși, afară de aceștia mai sunt și alții care sunt
dezertori și nesupuși la mobilizare.“

Capitularea armatei germane la Stalingrad a pus România
într-o situație delicată. Și nu pentru că a pierdut peste 200.000 de
oameni în luptă alături de germani, ci pentru că soldații de origine
etnică germană din armata română au refuzat să se retragă de pe
fronturile din U.R.S.S., alăturându-se armatei germane și devenind
astfel dezertori. Va urma o activitate intensă de a-l convinge pe
mareșalul Ion Antonescu să accepte situația ca atare și să-i scoată
pe voluntari de sub acuzația de dezertare. Ca urmare, la 12 mai
1943, s-a semnat, la Bucureşti, de către ambasadorul german
Manfred von Killinger, din partea Germaniei, şi de generalul Ilie
Steflea, din partea română, o convenție care permitea înrolarea
oficială, pe bază de cerere scrisă, a etnicilor germani din România
în armata germană.
Ca unul din efectele aplicării acestei convenții, au fost puși în
libertate cei condamnați pentru diferite infracțiuni, în scopul de a
se înrola voluntari. Numai că nu toți vor pleca în Germania, mulți
rămânând la casele lor, reluându-și îndeletnicirile infracționale și
sfidând autoritățile românești. În nota sa din 26 iulie 1943, L.J.T.T.
46
va preciza:
„Ca urmare, populația românească și toate celelalte, mai ales că
au și ele deținuții lor lăsați acasă din închisori, văd în aceste măsuri
un semn de slăbiciune a autorității, ceea ce face ca infracțiunile în
ultimul timp să crească.
Pentru redresare, credem necesar ca cei ce sunt condamnați și
trimiși pe front pentru reabilitare să nu mai fie lăsați acasă, ci direct
din închisoare să fie ridicați și dați în grija organelor de resort direct
pe front.“
În context, trebuie amintit și despre situația paradoxală în care
s-au trezit eliberați din închisoare, pentru a se înscrie voluntari în
armata germană, și etnici sârbi care au fost închiși pentru dezertare
sau refuz de înrolare în armata română tocmai fiindcă aceasta era
46 Ibidem, f. 194.
33