Page 48 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 48

Dușan Baiski


             „Suntem informați că se distribuie de autorități făină de grâu
       locuitorilor la prețul de 2800 lei 100 Kg. - Pentru diferența de preț
       între grâul blocat și cumpărat de Stat și apoi făina vândută - țăranii
       comentează, afirmă că Statul face afaceri pe munca lor.“

             Situația va fi confirmată  de șeful P.J. Pădureni, pe 18 mai 1942:
                                    10
             „Populația  săracă  a  comunei  Pădureni  este  nemulțumită  din
       cauză că primăria le-a distribuit făina de grâu ce a fost adusă dela
       Pretură pentru săraci și pentru care au plătit Kgr. de făină cu 25 lei
       plus taxa de transport de 2 lei, total 27 de lei la Kgr. Și care Statul
       când a luat grâul dela țărani l-a plătit cu suma de 1200 lei suta de Kgr.
       și acum când îl vinde la săraci îl vinde cu preț exagerat.
             Și  pe  această  temă  Statul  face  comerț  cu  grâul  țăranilor.  De
       drept ar fi ca la populația săracă lipsită să li se dea cu un preț mai re-
       dus, fiindcă nu au de unde să-și câștige atâția bani să-și procure grâu
       și fără mâncare nu poate să lucre pentru a-și căpăta cele trebuincioase
       traiului de toate zilele.“

             O situație similară avea să fie raportată  pe 22 mai 1942 și de
                                                    11
       șeful P.J. Gătaia, unde cele 750 kg de făină au fost predate brutaru-
       lui, iar acesta le-a distribuit celor săraci pe baza bonului eliberat de
       Primăria Gătaia, la prețul de 26 de lei/kg, din care 3 lei însemnau
       taxa de transport. În aceeași zi, P.J. Ciacova va informa  că de la
                                                                12
       Timișoara, de la moara „Prohasca“, făina de grâu pleca la prețul de
       2270/100 kg și s-a vândut comunelor din plasă cu 2500 lei/100 kg.
       Diferențele de preț proveneau din taxa de transport, care era cu atât
       mai mare cu cât era mai mare și distanța până la punctul de destinație.
       Dar populația se întreba de ce dacă „În Ciacova este moară, de ce nu
       se ia făina dela moara din Ciacova și trebuie ca să se aducă din altă
       parte ca să se mai capete de alții comisioane și să se mai facă spese
       de transport.“ O notă  similară avea să trimită și P.J. Recaș, localitate
                            13
       unde, la fel, exista o moară și grâul blocat putea fi măcinat în Recaș,
       fără a se mai încărca prețul cu taxa de transport.
             Însă nu toate localitățile primeau făină, așa cum s-a întâmplat
       în plasa Vinga unde, după cum informa  șeful S.J. Vinga, „Populația
                                              14
       săracă se aprovizionează cum poate, dela autorități nu capătă nimic.“

             10  Ibidem, f. 166.
             11  Ibidem, f. 170.
             12  Ibidem, f. 174.
             13  Ibidem, f. 175.
             14  Ibidem, f. 178.
       46
   43   44   45   46   47   48   49   50   51   52   53