Page 9 - IMAGINI ETNOGRAFICE

Şi în alte părţi întâlnim femei purtând opreg, dar în faţă, în locul unei catrinţe,
după cum se poate vedea pe alte ilustrate şi fotografii cu localizare certă.

Pe de altă parte, catrinţa este prezentă în portul femeilor vâlcene, mai ales la
“ungurence”, acele “oltence” de origine ardelenescă, de prin părţile Sibiului şi
stabilite în nordul Olteniei.
De altfel nici peisajul nu corespunde cu cel din Râmnicul Vâlcea. Oltul este aici

ceva mai lat şi în locul munţiilor la Vâlcea se află doar câteva dealuri.
Atât costumul purtat de femeia din imagine cât şi peisajul din lucrarea plastică

care a stat la baza cărţii poştale, par a fi din Banat din Valea Cernei sau poate cel mult
din Gorj, unde peisajul din cursul superior al Jiului seamănă mai mult cu cel din
ilustrată.

Se pare că aceste amănunte nu erau cunoscute pe la începutul secolului trecut
realizatorilor din Dresda şi pentru care distanţa între Olt şi Cerna nu era prea mare, sau
cum avea obiceiul să spună un prieten: “Aşa de mult? Pe harta mea sunt doar două

degete!”.

O parte din editorii autohtoni, dar mai ales fotografii din Oltenia, sunt mai
precişi în localizarea porturilor, astfel că acesta a fost unul din motivele pentru care în
acest album am decis să prezint nu numai cărţi poştale, ci şi fotografii cu persoane în

port popular. Fotografiile sunt mult mai autentice în comparaţie cu lucrările plastice
ale căror autori nu duc lipsă de fantezie, dar care se pare că nu au văzut nicicând de
aproape peisajul oltenesc.

Din motive de echitate, menţionez că şi la editorii din România a existat, poate
din motive comerciale, o tendinţă de generalizare. Multe din ilustratele editate de
aceştia poartă titluri de felul “Port din România” sau “Salutări din România – Port
naţional”, denumiri care îngreunează localizarea porturilor şi crează confuzii.

În asemenea cazuri, am încercat să fac o localizare a porturilor prin comparaţie
cu imagini cu localizare certă. Menţionez că nici această metodă nu dă rezultate

exacte, deoarece portul popular din nordvestul Munteniei nu se deosebşte mai cu nimic
faţă de cel din nord-estul Olteniei. De aici concluzia că Oltul nu este decât o graniţă
naturală geografică şi mai puţin una etnografică.

Referitor la calitatea imaginilor, se constată că ilustratele multiplicate prin

metode fotografice prezintă cea mai bună imagine, cu toate că sunt monocrome. De
remarcat în acest sens sunt cărţile poştale ilustrate, editate de către edituri şi fotografi
renumiţi, cum ar fi Norland şi Guggenberger din Bucureşti, M. Vesa (A.N.E.F.)
(foarte probabil) din Călimăneşti şi Josef Fischer din Sibiu.

3