Page 57 - Samovarul-Tacerii-intru-Logos
P. 57
ELISABETA ZELInKA
Spart! Metempsihoză
Stăteam şi eu la coadă,
cu ceilalţi nenăscuţii,
când Dumnezeu împărţea Fericirea,
în sticluţe mici cu aromă de măr
păcătos.
Când mi-a venit rândul,
ultima… eram,
Dumnezeu, de oboseală sau de plictiseală,
scăpă sticluţa mea!
Un singur ciob nefast
îmi sări în ochiul drept,
îmi spintecă sinele,
iar anima zbură spre Infinit,
pe veci în agonie.
Aşa am sosit în lumea voastră ciungă!
Din „fe-ri-ci-rea” mea trecută,
a mai rămas doar „rea”,
un suflet - copil, mutilat în lichidul vital…
Pierdut e şirul anilor
când am încercat să mă mântuiesc
zadarnic…
Rămân un trandafir de-un roş’ amor regesc
58
