Page 58 - Samovarul-Tacerii-intru-Logos
P. 58
SAMOVARUL TĂCERII înTRU LOGOS
ce-ademeneşte luciferic
şi-nţeapă demonic.
Să nu-ndrăzniţi vreodată,
să nu-ndrăzniţi,
să mă-ntrebaţi
de ce nefastul ciob
vă taie privirea de Medee
precum un bisturiu,
pe care chirurgul mi-l serveşte
zâmbind sarcastic,
înfigându-l în ochiul lucid!
Destule disecţii mi-aţi făcut,
şi extirpări!
Fără consimţământul meu!
Şi fără anestezie!
Voi - metastază.
Eu - cicatrice supurândă.
Vă voi răspunde, tăindu-vă cu ciobul:
„Rămân un trandafir de-un roş’ amor aprins
ce-nţeapă fără milă,
ori de mă veţi rupe - am să mor!”
Dar am să mor cu ciobul
rece, netopit,
ca sticluţa blestemată din Neantul Tău, Doamne,
cu „fericirea” redusă la tăcere
şi la o singură silabă: „-rea”!
19 undrea 2011
Întâia oară am putut să-ţi rostesc ancestralul „Mulţumesc!”
59
