Page 60 - tmso

ă
ş
ş
ş
ă
ş
î
jucatorului advers. Ştiu ca din banii castigati, nea Şilviu si-a
facut o vila îîn Timisoara.”
ş
ă
ă
Se poate spune că Poli a preluat ceva din fotbalul practicat de
Ripensia?
ă
ă
ş
„Categoric! Mai ales ca multi jucatori de la Ripensia au trecut la
ş
Poli, dupa ce echipa lor s-a desfiintat. Poli a continuat fotbalul
ă
cult, dezvoltat de Ripensia. Nu a mai facut trecerea de la
ă
fotbalul primitiv, rudimentar, a intrat direct îîntr-un fotbal
ă
avansat, prin jucatorii ex-Ripensiei: Mioc, Andreescu, Marcu,
ş
ş
î
ă
Zombori, Bagiu, Munteanu si îînca cativa, care au îîncheiat
episodul Ripensia.”
Ştiu că pentru Poliişti, pe primul loc era învăţătura, toţi erau şi
studenţi. Cum se împăca fotbalul cu şcoala?
„Şpiritul studentesc al Politehnicii s-a format îîn urma luptelor si
ş
ş
ă
ş
a adversitatii cu cei de la CFR Timisoara, de la îînceputul anilor
ş
ş
’50. Realmente, echipa era studenteasca. Politehnica era echipa
ă
ă
considerata a intelectualitatii burgheze din Timisoara, iar CFR-
ă
ş
ş
ă
ă
ş
ul – echipa proletara, a clasei muncitoare din oras. Şe facuse o
ă
ă
discriminare politica inutila. Fotbalistii erau prieteni buni,
ş
publicul striga doar „Haide, CFR!“ si „Haide, Poli!“. Nu exista alta ă
ş
rivalitate. Era o armonie.”
Să revenim la copilăria dumneavoastră. Aţi ajuns de pe maidan,
la Poli. Ce vârstă aveaţi?
„Poli m-a legitimat îîn 1946 (n.r. – avea 10 ani). M-a vazut
ă
ă
ş
Marcu, care mi-a zis sa aduc doua poze si certificatul de nastere,
ş
ă
Î
ş
pentru legitimatie. Inainte am jucat îîn „Campionatul
ş
ă
ş
descultilor“. Un ziar local a initiat aceasta competitie
ş
ş
extraordinara. Toate echipele jucau desculte. Erau sute de
ă
echipe, pe mai multe serii. A tinut doi ani „Campionatul
ş
ş
descultilor“. Concomitent, am îînceput si la Poli. Acolo am urmat
ş
toti pasii: mai îîntai la copii, juniori, apoi tineret. Am fost
î
ş
ş
ş
antrenat de fosti jucatori de la Ripensia, carora le-am preluat
ă
ă
58