Page 135 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)
P. 135

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)










                               Economia în pustă






              Cenăzenii  s-au  îndeletnicit  de-a  lungul  istoriei  îndeosebi  cu  agricultura  și
        creșterea animalelor. Însă o parte din ei au deprins diverse meșteșuguri necesare nu
        doar agriculturii și creșterii animalelor, ci și vieții de zi cu zi. Puțină lume știe însă că
        nu le-a fost străin nici negoțul. Astfel, în volumul I al cărții  lui Slavko Gravrilović,
        Ivan Jakšić și Srеtа Pecinjački intitulată „Грађа о балканским трговцима у Угарској
        XVIII века, царинарнице и контумаци“ („Construcție despre târgoveții balcanici
        în Ungaria veacului al XVIII-lea, vămi și carantine“), la vama Lipa (Lipova) apar
        mai multe nume de târgoveți din Cenad: 1689 – Raț Radatin Hadnagi, Raț Janco,
        Nicola Naidnoca, Raț Past, Stoia Rasțianin, Stoico, Plavșa și Todor, Luca, Simo și
        Miloș Rasțiani, Blagoia și Mato, Petrus Captivus, Bojo Rasț, Milinco și Filip Raț,
        Stefan și Coio, Radoița Raț, Stoian Raț, Iovan, Stoian și Radivița Raț, Ierco și Iovița
        Raț, Pavle Raț, Gligori și Iovan, Stoian Raț, Ierko Raț; 1690 – Raț Petar; 1695 –
        Sekula Raț. Trebuie precizat că Raț, Rasț, Rasțiani nu sunt de fapt nume, ci indică
        originea acestora. Denumirea de „rați“ a fost dată de către austrieci ortodocșilor
        sârbi și români. Lipova a funcționat ca vamă la granița Pașalâcului de Timișoara cu
        Transilvania.
              Germanii au fost, de regulă, mai scrupuloși în notarea unor date și evenimente.
        Iar austriecilor le datorăm faptul că, inclusiv la Cenad, omul de rând își poate cunoaște
        strămoșii în catastifele bisericilor ortodoxe începând cu secolul al XVIII-lea. Și tot
        din documentele lor putem afla ce fel și câți meseriași existau în anumite bresle în
        anumiți ani. Iar fiindcă statisticile s-au dovedit foarte utile, mai cu seamă în domeniul
        taxelor și impozitelor, obiceiul a fost preluat și de către stăpânirile care au succedat.
        În cartea sa „Heimatblatt Tschanad“ (2005), Franz Kahles ne oferă un tablou al
        meseriașilor de etnie germană din Cenad pentru anii 1896, 1907 și 1944, foarte util
        pentru a radiografia mai clar sau mai puțin clar situația economică a Cenadului acelor
        ani:

         Ocupație                               1896       1907        1944
         brutari                                2          1           4
         bărbieri                               16         26          19
         fabricanți  de mături                             1
         dogari                                 2          2           3

                                                                               133
   130   131   132   133   134   135   136   137   138   139   140