Page 139 - Dusan Baiski - Cenad (studii monografice)

CENAD - Studii monografice (ediția a II-a)

valorificarea produselor agricole, cu sediul în Cenadul Vechi și un capital social
subscris de 47.000 de lei. Cooperativa și-a început activitatea la 20 februarie 1930,
iar actul constitutiv a fost oficializat la 1 mai 1930, la Judecătoria Sânnicolau Mare.
Răspunderea celor 47 de asociați era solidară și limitată până la 1.000 de lei. Potrivit
statutului, femeile măritate nu se puteau înscrie în firmă fără autorizarea prealabilă
din partea soților lor.
Membrii comitetului de administrație au fost: Anton Schmelzer, Peter Jung,
Johann Waltrich, Anton Iszler, Peter Balthasar, Anton Jung, Nikolaus Volk, Anton
Huller, Peter Balthasar, (de la numărul de casă 199), Peter Balthasar (de la numărul de
casă 30), Anton Wambach și Peter Schulde. Cenzori principali erau Anton Balthasar,
Peter Kühn, Peter Franck și Emerich Aubermann, iar cenzori supleanți: Peter Johann
Anton, Peter Huller și Nikolaus Kopp.
La 31 ianuarie 1940, „Cenăzeana“ a fost radiată din Registrul Comerțului pe
motiv că „... se găsește sub controlul Institutului Național al Cooperației“. Dosarul
nu conține alte date legate de „Cenăzeana“.
Preotul Gheorghe Cotoșman, în cea de-a IV-a carte din ciclul „Din trecutul
Bănatului“, respectiv „Comuna și bisericile din Giridava-Morisena-Cenad“, apărută
în 1935 și reeditată în 2009, va scrie: „În ce privește meseriile, comerțul și industria,
trei pătrimi (78) sunt în mâinile străinilor (germani, unguri, sârbi și evrei) și numai
o pătrime (26) în ale românilor, elementul etnic majoritar al comunei.“ Desigur,
este oarecum de înțeles naționalismul monografului pentru perioada respectivă. Dar
se impune o mică precizare. Românii din Cenad nu erau nicidecum majoritari, ci
etnia cea mai numeroasă, ceea ce este cu totul altceva. Din chiar tabelele oferite
de Cotoșman în respectiva monografie, în 1930, în comună erau înregistrați 5.594
de locuitori, dintre care 2.083 de români, ceea ce înseamnă 37,23%. Tot în spiritul
naționalismului de care pomeneam mai sus, Cotoșman avea să facă observația că:
„Această situație de vădită inferioritate a elementului etnic majoritar, în acest
domeniu al economiei, trebuie să înceteze cât mai curând posibil prin încurajarea
elementului românesc și prin introducerea acelei proporționalități numerice, în
sensul că numărul meșteșugarilor, comercianților și al industriașilor să fie în raport
proporțional cu numărul sufletelor diferitelor grupări etnice din cuprinsul comunei,
județului, statului. În Cenadul Vechi toate sursele de câștig sunt în mâinile nemților,
favoriții stăpânirii apuse.“ Departe de noi gândul de a polemiza cu o persoană care nu
mai este în viață, ca atare vă rugăm să luați aceste rânduri doar ca simple observații.
Suntem de acord cu preotul Cotoșman când spune că numărul meșteșugarilor,
comercianților și al industriașilor din Cenad nu reflecta direct proporțional situația
etnică de la vremea respectivă. Dar și fără a fi neapărat filogermani, trebuie să fim
cu toții de acord că emigranții germani au venit la Cenad cu un bagaj de cunoștințe
dacă nu neapărat superior, atunci cel puțin diferit în multe privințe când este vorba de
meserii. În plus, intervin rigurozitatea și corectitudinea tipic germane, cu care românii
și sârbii cenăzeni nu se pot lăuda. Pe de altă parte, ceea ce trebuie recunoscut, în cazul
germanilor și sârbilor a existat probabil și o anumită doză de subiectivism din partea
autorităților în acordarea dreptului de funcționare și nimic mai mult. Nimeni nu și-ar
fi dorit o căruță la care o roată se face praf la prima groapă ori o șa la care cedează

137