Page 26 - Jazz

Unde va fi rezonanţa caldă a

pereţilor şi unde prietenia tăbliilor

masive de lemn pe care, paşnic, ne

putem sprijini coatele, atinge şi bate cu

degetele tactul; unde tonurile de ocru

şi sepia care izvorăsc din însăşi esenţa

materială a încăperii bogat ornamentate

cu obiecte vechi şi relicve, mai vechi şi

mai noi fetişuri?

Unde prilejurile pe care

le are ochiul spre a se plimba într-

un pretutindeni al obiectelor care se

înghesuie să-şi ofere privirii infinitatea

lor de forme şi utilităţi acum învăluite în

misterul olfactiv al timpului trecut ?

Şi poate cea mai mare parte a

jazzului tocmai despre asta ar spune, eterna poveste a

nostalgiei timpului trecut; bucuria evadării în spaţiul sonor

unde improvizaţia (libertatea de a adăuga tonul potrivit

în funcţie de instinctul artistului, de starea şi inspiraţia de

moment şi spontaneitate) nu este cu mult mai mult decât

expresia intimă a căutării eternului mister din timpul care

va veni; o boare liniştitoare pentru neliniştea prezentului

nostru. Dar decât să mai continui firul acestui gând care mă

umple de melancolie, îl las să alunece în oceanul fremătător

care îmi umple fiinţa şi ascult Gothic Jazz dance de pe albumul

Profesional Dreamer a lui David Benoit. BAĂLLEĂXNAENSDCEUR
QUARTET
Şi asta mă face să mă ridic din fotoliu şi să fac câţiva

paşi rotindu-mă prin încăpere, într-un fel de vals ce imită

ceea ce îmi imaginez ca ar putea fi un preludiu, pentru o

lungă şi târzie seară de noiembrie.

26