Page 58 - Jazz
P. 58
clarinetului şi saxului, Ponty şi-a ales locul la interferenţa
dintre genuri, din care a tras nuanţe, modalităţi, tehnici şi
teme în spiritul recuperator şi unificator al fuziunii.
Stilul viguros şi bogat, cu linii sonore cursive, susţinut
temperamental de partenerii de grup îl caracterizează pe
J.L.P, deşi nu rareori lasă cate o breşa pentru piese cu tentă
meditativă, comentarii interioare şi dialoguri cu sunete întinse,
prelungi, care se identifică, şi dau cu mare capacitate de
transpunere titlul pieselor.
Conformându-mă cu greu unui mod tehnic şi
sec de prezentare, spun şi eu despre J.L.P. că este absolvent al
conservatorului de la Paris şi că rivalizează cu Stéphane Grappelli
pentru titlul de cel mai proeminent şi influent violonist de jazz
european. Amintesc asta pentru cei care privesc jazzul de la
înălţimea costumelor negre şi a cămăşilor scrobite garnisite cu
papion şi care nu-şi pot depăşi cercul unui mod clasic de percepere,
conservator prin influenţă, pretenţii şi mimetismul de bon ton. Pentru
că profunzimea la care a ajuns o mare parte a jazzului şi în special
jazzul european este de departe demn de luat în seamă şi îndeosebi
poate de consumatorii de operetă, care, ca şi spectacol spumos,
facil, zglobiu şi optimist înfiripă istoria uşor digerabilă a experienţei
muzicale totuşi marginale a muzicii „adevărate”. Vorbesc însă despre
un altfel şi ştiu că e bine că lumea noastră este mai bogată prin existenţa
unor astfel de altfel, intermediari. Corelaţia dintre aspectul tehnic al
artei şi starea de perplexitate, între ceea ce poate să se întâmple şi ceea
ce s-a întâmplat deja este întotdeauna intermediată de cineva din afara
noastră. Să le spunem Intermediari celor dintre care îl putem alege pe
cel care poate opri cu un gest timpul şi a ne strecura prin această breşa
dintre momentul anterior şi cel care va urma să vină, într-o buclă din afara
timpului, acolo unde existenţa biologică a omului nu poate pătrunde şi
unde fericirea absolută probabil că este posibilă, şi unde sănătatea minţii
noastre probabil că este posibilă şi unde probabil că este posibil ca odată
intraţi , ceva din existenţa noastră singulară să rămână pentru totdeauna, şi
unde probabil că Marea Întâlnire dintre noi toţi să fie posibilă, unde firescul
este cu siguranţă posibil. Şi unde cu siguranţă Dumnezeu este posibil fie şi aşa
cum l-a cunoscut Naomi Ginsberg, mama poetului damnat: „Ieri l-am văzut pe
58