Page 58 - Jazz

clarinetului şi saxului, Ponty şi-a ales locul la interferenţa

dintre genuri, din care a tras nuanţe, modalităţi, tehnici şi

teme în spiritul recuperator şi unificator al fuziunii.

Stilul viguros şi bogat, cu linii sonore cursive, susţinut

temperamental de partenerii de grup îl caracterizează pe

J.L.P, deşi nu rareori lasă cate o breşa pentru piese cu tentă

meditativă, comentarii interioare şi dialoguri cu sunete întinse,

prelungi, care se identifică, şi dau cu mare capacitate de

transpunere titlul pieselor.

Conformându-mă cu greu unui mod tehnic şi

sec de prezentare, spun şi eu despre J.L.P. că este absolvent al

conservatorului de la Paris şi că rivalizează cu Stéphane Grappelli

pentru titlul de cel mai proeminent şi influent violonist de jazz

european. Amintesc asta pentru cei care privesc jazzul de la

înălţimea costumelor negre şi a cămăşilor scrobite garnisite cu

papion şi care nu-şi pot depăşi cercul unui mod clasic de percepere,

conservator prin influenţă, pretenţii şi mimetismul de bon ton. Pentru

că profunzimea la care a ajuns o mare parte a jazzului şi în special

jazzul european este de departe demn de luat în seamă şi îndeosebi

poate de consumatorii de operetă, care, ca şi spectacol spumos,

facil, zglobiu şi optimist înfiripă istoria uşor digerabilă a experienţei

muzicale totuşi marginale a muzicii „adevărate”. Vorbesc însă despre

un altfel şi ştiu că e bine că lumea noastră este mai bogată prin existenţa

unor astfel de altfel, intermediari. Corelaţia dintre aspectul tehnic al

artei şi starea de perplexitate, între ceea ce poate să se întâmple şi ceea

ce s-a întâmplat deja este întotdeauna intermediată de cineva din afara

noastră. Să le spunem Intermediari celor dintre care îl putem alege pe

cel care poate opri cu un gest timpul şi a ne strecura prin această breşa

dintre momentul anterior şi cel care va urma să vină, într-o buclă din afara

timpului, acolo unde existenţa biologică a omului nu poate pătrunde şi

unde fericirea absolută probabil că este posibilă, şi unde sănătatea minţii

noastre probabil că este posibilă şi unde probabil că este posibil ca odată

intraţi , ceva din existenţa noastră singulară să rămână pentru totdeauna, şi

unde probabil că Marea Întâlnire dintre noi toţi să fie posibilă, unde firescul

este cu siguranţă posibil. Şi unde cu siguranţă Dumnezeu este posibil fie şi aşa

cum l-a cunoscut Naomi Ginsberg, mama poetului damnat: „Ieri l-am văzut pe

58