Page 82 - Jazz

Miercuri, o zi nevralgică, ascultând Charlie Haden

“There’s a soulful reserve to Haden’s art…his sound
and intensity of expression are as deep as any jazz
bassist’s. Rather than concentrate on speed and
agility, Haden subtly explores his instrument’s
timbral possibilities with a sure hand and sensitive
ear”. Chris Kelsey

Experimentul este doar un plan de evadare din stereotipie, din metodă,

din slăbiciunile anticipării; o joacă pe marginea lucrurilor învăţate, o

tatonare a improvizaţiilor şi bucuria de a descoperi o plăcere nouă în

structura plăcerii originare. Dar un basist ca şi Charlie Haden atunci

când este în trio cu Ginger Backer şi Bill Frisell şi cantă Our Spanish Love

Song nu mă lasă să îmi doresc mai mult de un refugiu în jazzul de tavernă

luminată obscur, ascultând Alone Together, ori Lady in The Lake (Charlie

Haden and Quartet West), în tovărăşia unui pahar cu vin care-mi lasă

pe mană o umbră roşie, privind pe furiş fata care flecăreşte distrată la o

masă vecină, cum îşi aprinde cu lentoare o ţigară şi cum modelându-şi

buzele suflă prelung fumul subţire înspre tavan şi cum îşi trece rotind

două degete pe muchia paharului. Fără să-mi pese că sufăr pentru ceva ce

nici măcar nu s-a întâmplat. O stare care se iveşte când îmi sună în minte

Billie Holiday, prima mea mare iubire descoperită într-un banal magazin

de discuri pe-o străduţă îngustă în Tubingen. Deep Song.

Şi-apoi într-un dute -vino al jazzului “cuminte”, calm şi încărcat cu lirism

înregistrat de Haden şi Michael Brecker, secondaţi la pian de acelaşi

uluitor Brad Mehldau (câteva călăuze “rătăcite” ale visului american) mă

alunecă peste bucla timpului, fiindcă ceea ce se petrece în acest moment

de ascultare, plin de linişte şi calmă emoţie, îmi lasă liberă o mică fisură

în obsesiva capcană care se numeşte “trăirea în timpul prezent” şi chiar

o oarecare detaşare de la ceea ce ar trebui să fiu atent acum: eficienţa

în cadrul momentului social, rostul meu “important şi util”, agenda cu

priorităţi şi nenumărate puncte ale unor lucruri rămase neîmplinite şi care

aşteaptă la rândul lor sa-şi exprime o existenţă devoratoare.

Cu alte cuvinte un chip de recurs la lucrurile pe care ar trebui să le

consider vitale, la gesturile “ferme” ale clanurilor politice, modulaţiilor
82 CATHY RENOIR
82