Page 92 - Jazz

ce ne eliberează (cum spunea un grec celebru)
de „pasiunile josnice” dar nu numai, ci şi de

reducerea existenţei noastre la nevoi primare şi la
condiţia elementară de a vieţui.

Am învăţat să păşesc într-un spaţiu sonor
al acestui fel de remediu şi am fost fericit
să cunosc muzicieni cu care am împărtăşit
această beatitudine dar şi beatitudinea pe
care ţi-o dă intuiţia prieteniei şi căldura unei
asemenea iradieri. Am reuşit să-l cunosc pe
Johnny Răducanu dincolo de apariţia şi rolul
său de personaj public, rol care dedublează

personalitatea lăsând la suprafaţă doar
exotismul şi tendinţele de armonizare cu lumea
spectatorului, fie ea auditoriu, mass-media sau

pur şi simplu „lumea celorlalţi”. Am pătruns
în intimitatea vulnerabilă şi apropierea liniştită,

comunicarea fără cuvinte prin contopirea
aurelor noastre, tăcerea sunetelor interioare şi a

confesiunii.

Am cunoscut această specială iradiere a prieteniei
dizolvând distantele fizice, şi am ascultat-o pe

Teodora Enache, şi l-am ascultat pe Liviu Butoi,
şi l-am ascultat pe Eugen Gondi şi pe „dizidenţii”

din pop în tagma lui Kamocsa Bella sau Mircea
Florian, şi pe cei radiind eleganţă şi seninătate
precum Johnny Bota şi Tony Kuhn, pe Mircea
Tiberian şi Harry Taviatian, pe Puiu Pascu,
Aura Urziceanu şi Anca Parghel, cea plecata la
Orientul Etern, pe mulţi alţii care mi-au şoptit

câte ceva imposibil de împărtăşit, fiindcă simţirea
noastră, magmatică, alambicată şi plăsmuitoare
nu poate traduce/trăda în cuvinte ceea ce am

primit în însăşi consistenţa fiinţei noastre, care ....
este acea şoaptă a fiinţei Absolute din care facem
parte şi pe care continuăm să o trăim prin porţiile

92