Page 23 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Lugoj - Studii monografice

Primăria va raporta pe 10 iulie 1933, către Prefectura Severin, faptul că s-a
adresat mai multor instituții și fabrici din municipiu în scopul strângerii de fonduri pentru
reralizarea bustului lui Ion Popovici-Bănățeanu, „...dar la apelul nostru nu am primit nici
un răspuns.“
La 30 septembrie, consiliul local Lugoj va vota suma de 15.000 lei ca ajutor pentru
ridicarea bustului lui Ion Popovici-Bănățeanu.
Pe 6 noiembrie 1933, Primăria Lugoj îi va solicita lui Ioan Plauchithiu, președintele
„Cercului Academic Bănățean“ – Secția Cluj, să trimită o chitanță timbrată, însoțită de
un duplicat, pentru a se putea trimite suma de 15.000 lei drept ajutor pentru realizarea
bustului lui Ion Popovici-Bănățeanu. Plauchithiu se va conforma pe data de 17 noiembrie
și va cere ca banii să se trimită pe numele său.
Victoria Stan, delegata filialei lugojene a „Societății de Ocrotire a Orfanilor de
Război“, va comunica Primăriei, la 23 noiembrie 1933, faptul că depune suma de 1.430
de lei „...spre a fi întrebuințată la betonarea mormântului orfanei Eugenia Ungureanu,
decedată la 5 Mai 1932, iar diferența de cheltuieli Vă rog a coperi din bugetul orașului
Lugoj.“
Prof. V. Simionescu, președintele Comitetului pentru ridicarea unui bust al
compozitorului Ion Vidu, va solicita Primăriei, la 3 februarie 1934, „...ajutorul bănesc
votat pentru acest bust, întrucât desvelirea s-a hotărât pentru ziua de Duminică 15 Aprilie
a.c., iar Comitetul nu mai dispune de fonduri pentru a face față cheltuielilor curente.
Având în vedere situația precară în care se află în prezent Comitetul de inițiativă,
suntem siguri că nu veți refuza ajutorul solicitat, căci altfel suntem siliți – deși opera e
aproape terminată – de a amâna desvelirea acestui monument.“ În ședința sa din 12
februarie 1934, Delegația consiliului comunal va dispune serviciului financiar comunal
„...să treacă în bugetul comunei pe anul viitor un credit de Lei 10.000 pentru ridicarea
monumentului Ioan Vidu.“
Același prof. V. Simionescu va trimite pe 17 martie 1934 o nouă solicitare:
„Lucrările bustului fiind terminate, avem onoare a Vă ruga să binevoiți a ne fixa un
loc pentru așezarea acestui bust pe teritoriul orașului Lugoj pentru a-l putea ridica și
desveli în prima jumătate a lunei Iunie a.c.“ Pe schița atașată, cu dimensiunile bustului și
amplasamentul propus, inițiatorii găsiseră ca potrivit Spl. C. Brediceanu, în colțul format
de splai și râul Timiș, vizavi de casa Verteș.
Deliberând pe 29 martie 1934, Comisia interimară nu va fi de acord cu
amplasamentul propus de Asociația Profesorilor Secundari – Secția Lugoj și va propune
amplasarea bustului în curtea Bisericii ortodoxe române. A doua zi, „...aflând pe cale
particulară“ de noul amplasament, comitetul asociației va reacționa prompt: „Întrucât
bustul compozitorului Ion Vidu s-a făcut prin străduințele profesorilor secundari – în
special a profesorilor dela liceul Coriolan Brediceanu - și cu ajutorul subscripțiilor din
întreaga Țară, Comitetul nu înțelege să așeze acest bust într-un loc dosnic și crede că
locul de pe splaiul C. Brediceanu propus e cel mai potrivit din punct de vedere național
și estetic.
În caz că On. Comisia interimară nu va ține cont de această întâmpinare și
propunerea noastră, vom fi siliți să păstrăm acest bust în muzeul liceului până se vor
schimba timpurile și situația.“

21