Page 30 - Dusan Baiski - Lugoj (studii monografice)

Dușan Baiski

„…monumente istorice, adică de cele clădite înainte de anul 1850…“ Lugojul se
va conforma pe 22 noiembrie 1938, pe lista sa figurând patru asemenea obiective:
biserica ortodoxă română (clădită în perioada 1759-1766); „biserica mică“ din
curtea bisericii ortodoxe, restaurată în 1726, din care mai exista doar turnul, nava
fiind demolată; biserica catedrală unită (ridicată între anii 1838-1843); biserica
romano-catolică a Ordinului Minorit (clădită în anul 1718).
Mormântul orfanei de război Eugenia Ungureanu (născută la 5 mai 1932
la Drăgănești, județul Fălticeni) nu era finalizat nici la începutul verii lui 1938,
deci după aproape șase ani, dovadă fiind o notă a șefului serviciului financiar către
primarul Lugojului: „În bugetul municipiului pe exercițiul 1938/1939, la art. 48,
s-a prevăzut suma de Lei 2.500 -, pentru betonarea mormântului orfanei de război
Eugenia Ungureanu.
Având în vedere că începând cu bugetul pe exerc. 1934/1935 s-a prevăzut în
fiecare exercițiu un credit de 1.430. – (care fusese deja donat, n.n.) dar betonarea
mormântului nu s-a putut face, suma nefiind suficientă,
Având în vedere că prevederea art. 48 a fost majorată la suma de Lei 2.500
pentru a putea executa această lucrare,
Cu onoare Vă rugăm să binevoiți a dispune în cauză, că creditul de mai
sus să nu mai fie trecut și pe mai departe în bugetele exercițiilor viitoare.“ De
fapt, în sfârșit, Consiliul votase suma de 1.070 de lei ca adaos la suma deja donată
încă din noiembrie 1932, când Victoria Stan, delegata filialei lugojene a „Societății
de Ocrotire a Orfanilor de Război“, a comunicat Primăriei că depune suma de
1.430 de lei „...spre a fi întrebuințată la betonarea mormântului orfanei Eugenia
Ungureanu...“.
Contextul politic european al acelor vremuri este, evident, în atenția
specialiștilor administrației de stat, a ministerelor de externe, interne și de apărare.
Anumite acte normative nu vor fi deloc întâmplătoare. Populația trebuia pregătită
pentru tot ceea ce putea fi mai rău, inclusiv pentru jertfirea pentru patrie. Astfel, nu
întâmplător, va fi publicat, în „Monitorul Oficial al României“ nr. 293/16 decembrie
1939, Regulamentul nr. 4250 pentru monumentele publice. La 19 decembrie 1938,
la Primăria Lugoj avea să ajungă, trimis de către Serviciul cultural al Ținutului
Timiș, sub semnătura rezidentului regal Alexandru Marta și a șefului Serviciului
cultural, un amplu document privind monumentele publice. Prin care se solicita ca
„...monumentele publice aflate pe teritoriul de sub autoritatea Dvs. să fie îngrijite,
reparate la nevoie, curat întreținute, să nu se murdărească locurile dinprejurul lor
și să nu fie mascate de construcții sau depozitări de orice fel“. Pe de altă parte, „...
pentru a se putea începe vreo lucrare de monument public, ca statui, cruci, troițe,
pietre comemorative, monumente de eroi, fântâni, colonade, plăci comemorative
etc., e necesar a se cere și avea aprobarea prealabilă a Ministerului Cultelor și
Artelor, dată în baza procesului verbal al Comisiei superioare pentru monumentele
publice.“
Asemenea lucrări, se mai specifica în document, nu se puteau executa
decât pe bază de concurs, „...cu participarea și a delegatului Comisiei superioare
28