Page 20 - Revista Morisena_4_2016

MORISENA nr. 4/2016 Revistă trimestrială de istorie

Sălaşele cu caracter de locuire permanent păstrau furajele În viitor, printr-o implicare amplă a autorităților Dr. Ioan Haţegan de-a rândul nu se arăta aici soarele şi cerul senin; când
în „ţarcuri“ – locuri îngrădite, animalele nu mai erau duse în sat locale, a proprietarilor, a asociațiilor culturale, organizații, (Timișoara) se ridicau roiurile de ţânţari părea că ard satele scoţând
fiind îngrijite la sălaş, în special de bătrânii care locuiau acolo. prin accesare de fonduri europene de reabilitare a acestor un fum gros, iar când năvăleau tăunii, în stare să ucidă şi
Aceştia erau aprovizionaţi în timpul iernii cu cele necesare de edificii, minunatele sălaşe îşi pot recapăta străvechea formă bivolul, oamenii şi animalele îşi căutau scăparea în fugă.
către membrii tineri ai familiei care locuiau în sat. Scopul acestei de locuinţă cu caracter sezonier sau chiar permanent într-o Legendă și adevăr în Armatele de şerpi şi de alte târâtoare se înmulţiseră peste
locuiri permanente era legat, nu atât de greutatea deplasării nouă conjunctură, modernă, înlocuind plăcutul cu utilul în măsură, încât noaptea foşgăiau pe sub paturi, se băgau în
animalelor în sat pe timpul iernii, ci tocmai de menţinerea lor pas cu cerinţele celui de-al treilea mileniu : „Voievodul țiganilor” străchinile de pe vatră, iar afară pe câmp, capetele lor se
9
la sălaş pentru fertilizarea terenului cu îngrăşăminte naturale ridicau din iarbă asemeni unor nemaivăzute plante.
în vederea obţinerii de recolte mai bune. Sălaşele nu figurează „După o săptămână de stres la oraş, Ogoare nu existau pe aici şi chiar dacă ar fi existat om
în statistica oficială, dar ele constituie o realitate geografică, Merită o zi de linişte la sălaş!” care să-şi bage plugul în acest pământ, multă încredere ar fi
alcătuind un tip de habitat uman distinct de locuire sezonieră sau A trecut mai bine de un secol de când cititorii se trebuit să aibă să-şi secere grâul când nu putea şti dacă el va
permanentă în zona văii Bistrei. Ţăranul nostru îşi va alege ce-i trebuie din confortul de delectează cu frumoasa povestire a scriitorului Jókai Mór, culege roadele sau milioanele de insecte sau popândăi, sau
Localnicii care au sălaşe şi sunt cât de cât întreţinute şi astăzi. Sperăm că nu se va lăsa atras de unele materiale ieftine dar şi cu opereta cu acelaşi titlu compusă de Johann Strauss lăcustele, sau turcul. Iar în alte locuri, unde pădurile fuseseră
reparate se ocupă cu creşterea animalelor, albinărit şi pomicultură. şi urâte, care pentru ochii lui naivi au prestigiul fabricaţiei din fiul, pe libretul lui Ignaz Schnitzer, după textul adaptat de la distruse, vântul care alerga liber săpase şi crăpase şirul
Amenajarea drumurilor comunale în următorii ani ar oferi oraş. Sperăm că nu se va lăsa hipnotizat de confortul oraşelor, acelaşi autor. dealurilor prefăcând ţinutul într-un pustiu, unde nu creşteau
posibilitatea unei valorificări complexe a noilor sălaşe printr-un care, întrebuinţat fără metodă şi fără larga intervenţie a Mulţi s-au întebat dacă povestea are sau nu temei altceva decât nişte bălării firave. Bălţi, mlaştini, pustii, loc de
agroturism local, respectiv petrecerea sfârşitului de săptămână la edilităţii satelor, ar avea efectul contrar celui dorit. Putem, cel istoric. Aceeaşi întrebare mi-am pus-o și eu după ce am refugiu pentru vânători, pescari, nomazi şi lotri, era acest ţinut
sălaş, în mijlocul naturii şi cu produse alimentare proaspete din mult, exprima dorinţa ca protagoniştii grăbiţi ai civilizaţiei şi citit şi recitit povestirea. Curiozitatea a fost tot mai mare pe pe toată întinderea lui.”
zonă, fiind o tentaţie extraordinară pentru fiecare. ai progresului material să nu tulbure liniştea şi limpedea fire măsură ce mă apropiam de cunoaşterea istoriei Banatului la Se impun – cu obiectivitate – câteva ajustări ale
Aşadar, sălaşele îşi pot recăpătă străvechea formă de întretăierea veacurilor XVII şi XVIII. Și, astfel, scormonind acestei imagini apocaliptice a Banatului. Dacă pentru scriitor
locuinţă cu caracter sezonier sau chiar permanent într-o nouă de artist a ţăranului nostru cu forme periculoase şi simpliste. prin diverse izvoare şi cronici, am aflat mai multe stări de este o imagine deosebit de plastică, pentru istoric este un
conjunctură, modernă, înlocuind plăcutul cu utilul, în pas cu Căci nu este zis că ceea ce a rezistat secolelor de năvăliri, fapt pe care le-am coroborat cu textul scriitorului. Apreciem neadevăr. A existat acel lac Becicherec în întreg evul mediu,
cerinţele celui de-al treilea mileniu. de robie şi de suferinţă, va putea supravieţui unei civilizaţii la superlativ calitatea literară a lucrării şi chiar textul libretului iar zonele joase erau suspuse inundaţiilor. Însă lucrările
Prin localitatea Voislova, trece drumul DN 68 Caransebeş materiale importate fără o prealabilă adaptare. operetei. Acum vom prezenta doar cadrul istoric, geografic şi hidrotehnice medievale au reuşit să limiteze proporţiile
– Haţeg, iar în trecut a existat și calea ferată Caransebeş – Băuţar. Nădăjduim din tot sufletul că ţăranii de pe tot întinsul uman în care s-a petrecut intriga literară, împreună cu unele acestora. Administraţia habsburgică a iniţiat măsuri ho-
Vatra satului este străbătută regulat de străzi în linii drepte şi se ţării, în al căror cămin arde încă flacăra vechilor datini, nu observaţii absolut necesare pentru a despărţi ficţiunea literară tărâte de asanare, drenare, aşa încât lacul şi mlaştinile au
remarcă lărgimea străzilor, numite aici uliţe. După structură, vor lepăda şi ei veșmântul tradiţiei, pe care mai toată lumea de adevărul istoric.
Voislova are o formă adunată, casele fiind lipite una de cealaltă l-a lăsat cu ruşine sau indiferenţă, ca o haină nedemnă, dispărut treptat. Suprafaţa ocupată de acestea nu aveau însă
oferind un aspect foarte plăcut. Datorită numeroaselor acte de aruncând-o în graba unei modernități cu iluziile sale de Să-i dăm cuvântul scriitorului, care-şi prezintă cadrul întinderea sugerată de autor. Autorul spune că turcii au dat
„lotrie“ – haiducia bănăţeană , avantajată de existenţa multor mincinoasă fericire. acţiunii: „Trăia la începutul veacului trecut ( al XIX-lea, n.n.) drumul apelor dintre diguri. Deci acestea existaseră deja.
7
aşezări mici şi cu casele risipite, ca şi fuga de plata impozitelor, Conceperea locuințelor din veacul al XVIII-lea, în Banatul Timişoarei un boier bogat. Numai un boier bogat Cum puteau turcii da drumul apelor într-un ţinut stăpânit
fac ca autorităţile austriece să ia măsuri pentru comasarea şi al XIX-lea, reflectă în egală măsură chibzuință, dăruire, exista în tot ţinutul şi nu mai mulţi. Se numea Botsinkay de ei? Doar într-un singur caz: o intervenţie militară străină
scoaterea la linie a satelor din zona de munte şi dealuri. Această pricepere, spirit practic, bun gust al țăranilor voisloveni, dar Gáspár. Pe atunci, acest ţinut mănos azi era un tărâm al deosebit de puternică. Aceasta a fost în vara-toamna anului
„scoatere la linie“, adică la o şosea sau un drum principal, a avut și spirit de funcționalitate în mediul rural. sărăciei şi al mizeriei. Nouă sute de sate fuseseră părăsite în 1716 şi s-a focalizat pe Timişoara. Cum povestea ce urmează
loc între anii 1768 şi 1796. Frumusețile locului, ale sălașelor țărănești, ne duc cu ţinutul Banatului. Dacă mai existau măcar două gospodării, este aşezată în acest perimetru, descrierea mlaştinilor şi a
Satele bănăţene de munte, printre care şi Voislova, îşi gândul la viața localnicilor de odinioară care a fost destul recensământul socotea satul printre cele locuite. Multe case atmosferei din sud-vestul Banatului nu se prea potriveşte cu
păstrează frumuseţea şi imaginea de secol XIX – XX în versurile de grea, dar frumoasă, iar cei care au trăit acele vremuri își arseseră sau fuseseră dărâmate până la temelii, dar unele cea de aici. Există câteva explicaţii pentru această introducere
compuse de către un haiduc al Banatului de munte – Pătru continuă traiul firesc de zi cu zi. mai păstrau încă pereţii năpădiţi de buruieni şi acoperişurile livrescă: exagerarea unei situaţii existente pe un perimetru dat
Mantu – personaj controversat, cu un caracter dârz, inteligent şi Frumusețea sălașelor voislovene a făcut ca în 14 mai răvăşite de furtuni; numai uşile, ferestrele şi cumpenele la întreaga zonă fie din lipsă de documentare, fie din dorinţa
8
ingenios, cu un curaj aparte, capabil de orice, justiţiar al sărăcimii 2013, prin bunăvoința distinsului om de radio și televiziune fântânilor, care scârțâiau în calea vântului, dădeau de ştire de a glorifica – prin exagerare – o operă constructivă reală
şi spaima bogătanilor, un haiduc întârziat al epocii moderne, care Remus Nistoran, să fie readusă în zilele noastre, prin câteva că nimeni nu se află acasă. Locuitorii au fost alungaţi sau au şi amplă. Imaginea satelor pustii este terifiantă, dar nu poate
a acționat între anii 1918-1924, băgând în sperieți atât autorităţile povestiri ale unor locuitori care au trăit acele vremuri chiar fugit; poate se vor mai întoarce, dacă nu ei, fiii şi nepoţii lor. fi extinsă la întreaga suprafaţă a Banatului sau a Timişului.
româneşti, cât şi pe cele austro-ungare. la sălașe, situate pe vechea vatră a satului Voislova. Titlul Uneori câte o inundaţie mătura şi acele aşezări în care mai Izvoare istorice contemporane o infirmă.
emisiunii respective transmise la Radio și TVR Timișoara a sălăşluia cineva. Cum putea oare să existe atunci un singur om bogat?
„Satu meu îi sat ge munce, fost „Amintiri de la sălaș.“ Turcii distruseseră toate întăriturile de pământ, toate Oricât de ciudat ar părea, faptul poate fi explicat. Încă
Cu doruri şî fece mulce, Protagoniștii principali au fost: stăvilarele care mai opreau apele şi tot ţinutul se transformase strămoşul familiei Botsinkay, chiar cu prilejul primei năvăliri
Şî-i un sat cu oameni buni … • Mircea Măriuța, născută la 15 aprilie 1916, în vârstă de într-o mlaştină. Timişul era pe atunci un lac – precum Fertő otomane, începuse o nouă politică: nici nu a fugit, nici nu
Cum or fost toţi ăi bătrâni … 97 ani; (lac la frontiera maghiaro-austriacă, n.n) – din care apa se a ridicat arma împotriva necredincioşilor, ci s-a străduit să
Satule nu ce-oi zoita • Arșânță Oprița, născută la 8 noiembrie 1924, în vârstă revărsa la vale. Se numea lacul Betzkerek (în zona Zrenjanin câştige bunăvoinţa paşei de la Timişoara. Înţelepciunea lui a
Nici copilăria mea de 89 ani; de azi, lac desecat în veacul al XVII-lea de administraţia fost apoi moştenită din tată-n fiu şi tuturor le mersese din plin.
Grăgina cu mulce flori • Opruț Luță, născut la 10 decembrie 1927, în vârstă de habsburgică, n.n.). Toamna şi primăvara, acest ţinut mocirlos Botsinka, străvechiul cuib al familiei, era lângă
Uliţa cu mulţi feciori 86 ani; devenea o imensă întindere de apă, pe care oamenii o Timişoara, chiar la marginea mlaştinilor Begăi. Boierul căpătă
Da’ când o da cireşu-n floare • Lăpădat Maria, născută la 4 august 1932, în vârstă de străbăteau cu bărcile… aprobarea paşei de la Timişoara să ridice un dig împotriva
Oi veni satule iară 81 ani. Această împărăţie a mlaştinilor, pustie şi fără apelor, ba căpătă chiar prizonieri de război pentru această
Să văd mândra-n grădiniţă drumuri, ţară a lupilor, a broaştelor şi a ţestoaselor, era treabă, încât marile întărituri de pământ se ridicară fără
Şî pă draga mea măicuţă … ” 9 Pr. Ic. Stavr. Petru Itineanțu (coordonator), Monografia Comunei acoperită de o ceaţă otrăvitoare atât pentru om, cât şi cheltuială, întinsa moşie fiind astfel apărată de inundaţii. Aşa
7 Petru Opruț, Voislova (monografie), Ed. Marineasa, Timișoara, p. 46. Obreja, Ed. Ionescu, Caransebeş, 2002, p. 41. pentru animale; felurite molime îi pândeau pe trecători şi că se putea ara şi semăna, se puteau înmulţi cirezile de vite.
8 Ion Hurtupan, Pătru Mantu (roman), Ed. Timpul, Reşiţa, 2001, p. 173. decimau garnizoanele puţinelor cetăţi întărite; săptămâni Cirezi aveau turcii destule şi le vindeau ieftin, fiindcă le luau

Pag. 18 Pag. 19