Page 24 - Revista Morisena_4_2016

MORISENA nr. 4/2016 Revistă trimestrială de istorie

Sacoşul Mare , iar în cea ce priveşte toponimul Comiat, Frigyes şi adoptată de istoriografia română, potrivit căreia să fie susţinută de evidenţierea instituţiilor româneşti, Dintr-un alt punct de vedere, preocupat de
13
cu greu i se poate atribui o rezonanţă maghiară. oraşul medieval Caran s-ar fi aflat în apropierea opidum- pe care nu a reuşit să le diferenţieze cu claritate de cele caracterul românesc al Banatului, Silviu Dragomir
Un punct de vedere aparte a fost formulat de ului Sebeş, la o distanţă de 1 km, şi implicit ruinele sale maghiare, motiv pentru care a enumerat principalele susţinea şi el originea cnezială a districtelor, însă nu
marele istoric Nicolae Iorga, care susţinea că scaunele s-ar fi regăsit pe raza actualului oraş Caransebeş. Istoricul instituţii administrative şi politice din întreaga provincie. era interesat de numărul lor exact. Pentru istoricul
săseşti au fost constituite după modelul instituţiilor bănăţean aducea dovezi indubitabile pentru localizarea Singura certitudine este reprezentată de districte, denumite ardelean, mulţimea toponimelor şi a antroponimelor
româneşti patriarhale. Printre premisele care au condus oraşului pe vatra satului Căvăran , însă, în pofida acestei insistent „cnezatele de pe vremuri”, a căror nobilime şi româneşti dovedea că „întreaga populaţie a Banatului
19
la această ipoteză se regăseau: caracterul militar al realităţi, opinia sa a fost primită cu reticenţe de unii cnezime s-a maghiarizat pentru a-şi păstra proprietăţile, iar era românească”, iar districtele ocupau cea mai mare
scaunelor şi atribuţiile cneziale ale conducătorilor lor. istorici . Totuşi, studiile de geografie istorică mai recente cei care au preferat să stăruiască în credinţă şi-au pierdut suprafaţă a sa . După cum observăm, modul de a scrie
34
20
Pentru Iorga, constituirea, în secolul al XV-lea, a acelor au confirmat ipoteza istoricului bănăţean, care, în cea privilegiile. Cu privire la această realitate, autorul face o istorie îl plasează pe distinsul profesor printre promotorii
21
sedes olachicales, denumite şi districte, reprezintă o ce priveşte districtul Caran, considera că a fost constituit remarcă interesantă despre statutul cnezilor, din rândul şcolii ardelene, din prima jumătate a secolului al XX-lea,
dovadă că români au fost organizaţi înaintea venirii la sfârşitul secolului al XIV-lea, prin desprinderea de cărora „s-au ales, probabil, în decursul timpului, chinezii a generaţiei istoricilor ce au militat pentru consolidarea
saşilor în instituţii militaro-juridice . districtul Sebeş. De asemenea, afirma că acesta a funcţionat în satele noastre bănăţene, adică primarii; căci numai instituţiilor statului modern, românesc . Chiar dacă
14
35
În perioada interbelică a apărut lucrarea lui Iulian o perioadă de peste trei decenii, după care a fost reintegrat astfel se poate explica motivul, că în graiul ţăranilor, sinteza dedicată provinciei bănăţene se doreşte a fi
Vuia, care, prin abordarea tematică, poate fi catalogată în hotarele districtului Caransebeş . pânâ-n zilele noastre, primarul tot chinez a rămas” . mai mult o replică adusă teoriilor imigraţioniste, prin
22
27
drept o monografie a districtelor bănăţene , însă aportul Din rândul istoricilor marcanţi pentru istoriografia Revenind la studiile publicate în Revista Institutului susţinerea continuităţii şi a persistenţei elementului
15
autorului este redus, în măsura în care majoritatea românească nu-l putem omite pe Ioan Lupaş. În cea Social Banat-Crişana şi axate pe importanţa privilegiilor românesc, modul său de a aborda istoria, prin prisma
informaţiilor au fost preluate de la istoricii Pesty Frigyes cel priveşte pe distinsul profesor ardelean, se remarcă dobândite de români, începem prezentarea lor cu articolul naţiunii echivalente spaţiului, se dovedeşte surprinzător.
şi Turchanyi Tihamér. Principalele carenţe ale studiului intenția sa de a compara indirect, prin intermediul lui Victor Motogna, care afirma că organismul politic Studii de amploare redusă au avut ca temă de cercetare
rezidă în nerespectarea terminologiei istorice, fapt ce cnezatelor, districtele româneşti şi scaunele secuieşti al românilor din Ungaria a fost districtul sau provincia districtele Cuieşti şi Caransebeş . Despre poziția geografică
36
aruncă o lumină difuză asupra realităţilor politico- şi săseşti. Analogia este una pertinentă şi îndreptăţită Volahorum, unde judecăţile se făceau după ritus Volachie . a primului, Pavel Binder susţinea că este identică cu cea a
28
administrative din perioada medievală, în contextul în în contextul în care districtele bănăţene, asemenea Tema celor opt districte privilegiate este abordată şi de Izvoarele Bârzavei sau cu districtul Bârzavei . Din păcate,
37
care evoluţia instituţiilor româneşti este urmărită din scaunelor secuieşti, aveau, începând cu sfârşitul Nicolae Tomiciu, cărora le conferă mai multe studii, însă opinia sa nu s-a bucurat de prea multă popularitate, astfel că
momentul cuceririi romane şi până în epoca modernă. secolului al XIV-lea, preponderent un rol militar. Însă, preferă disputele istoriografice în detrimentul unei cercetări studiile ulterioare au contestat-o .
38
Un element pozitiv al acestei lucrări este susținerea şi în conformitate cu opiniile specifice şcolii clujene sistematice . Totuşi, autorul observă că districte au fiinţat În cazul celui mai întins district românesc s-a realizat
29
accentuarea diferenţelor de natură administrativă dintre de la începutul secolul al XX-lea, istoricul afirma că şi în Slavonia, Croaţia sau Dalmaţia, însă doar cele din o prezentare generală. Autorii, Marius Bizerea şi C-tin
cele opt districte româneşti şi comitatele . formele de organizare ale scaunelor săseşti şi secuieşti Banat şi-au păstrat „puterea, sub forma unor privilegii Rudneanu, după ce au enumerat toate districtele româneşti
16
Tot în anul 1929 a fost publicată lucrarea lui V. „au putut fi înrăurite deopotrivă de organizaţiunea cunoscute prin denumirea de drept valah” . Cu toate că din Banat, au trecut în revistă toate localităţile aflate în
30
Meruţiu, despre organizarea ţinuturilor româneşti din străvechilor cnezate româneşti, după modelul cărora acest punct de vedere este interesant, nu suntem de acord districtul Caransebeş. Astfel, unei descrieri detaliate şi
imperiul habsburgic, care cuprinde o prezentare succintă a şi-au întocmit şi aceste elemente de colonizaţiune că ius valachicum reprezenta un privilegiu, din simplul exhaustive este preferată o succintă prezentare a istoriei
comitatelor din Maramureş, Transilvania şi Banat. Nu este traiul obştesc în regiunile carpatice” . motiv că nu fusese oficializat de autorităţile maghiare, districtului, în secolele XIV-XVII .
23
39
omisă nici perioada mai timpurie, astfel că sunt menţionate Articolul lui Gheorghe Vinulescu începe seria ci constituia o recunoaştere tacită a legii şi societăţii Un studiu asemănător realizează şi Pavel Binder,
primele atestări ale acestora şi este înfăţişată situaţia lor studiilor care au în vedere privilegiile românilor româneşti care funcţiona după această cutumă. care, urmând informaţiile furnizate de Pesty Friges,
politică de-a lungul evului mediu. Dintr-un punct de vedere bănăţeni , în timp ce lucrarea lui Dinu C. Arion, O abordare similară întâlnim la Gheorghe inventariază aşezările din secolul al XVII-lea, situate în
24
specific epocii, autorul consideră că maghiarii au constituit dedicată cnezilor, redă câteva referinţe despre districtele Cotoşman, care aduce în discuţie o serie întreagă districtele: Caransebeş, Lugoj, Ciacova, Lunca Lugojului,
comitatele pentru a desfiinţa organizaţiile patriarhale ale româneşti, însă autorul nu face nicio diferenţiere între de documente referitoare la nobilii şi cnezii români, Bocşa, Vârşeţ, Palanka, Pancevo, Poreca, Mehadia, Almăj,
românilor, conduse de cnezi şi voievozi, dar aceştia din acestea şi domeniile castrelor arpadiene . metodă prin care încearcă să înfăţişeze evenimentele Făget, Vărădia de Mureş şi ţinuturile Lipova şi Timişoara .
40
25
urmă au reuşit să-şi păstreze identitatea organizându- În deceniul cinci, a continuat seria studiilor care care au avut în prim plan districtele. Din aceste motive De remarcat sunt realizările lui Costin Feneşan care
se în comitate potrivnice . Pe urmele lui Nicolae Iorga, au prezentat privilegiile dobândite de nobilii şi cnezii nu diferenţiază domeniile unor cetăţi sau chiar comitate, şi-a concentrat cercetările asupra districtelor din interiorul
17
profesorul clujean, enumera între instituţiile româneşti bănăţeni, redactându-se un număr semnificativ de lucrări. de districtele româneşti , al căror număr se ridica, după culoarului Timiş-Cerna. Un prim studiu, publicat în
31
cu caracter administrativ, văile şi chiar scaunele, pe care, Însă, înainte de a aduce în discuţie aceste articole, ne opinia sa, la 23, doar în Banat . anul 1973, a avut în vedere privilegiile obţinute de
32
apoi le-au preluat saşii şi secuii. Meritele profesorului oprim atenţia asupra studiului realizat de Traian Simu care, În atenţia istoricilor au intrat şi districtele târgul Caransebeş, fiind enumerate atât cele ale târgului
Meruţiu se datorează intenţiei de a cerceta un subiect mai animat de curentele naţionaliste, considera că Banatul, din neprivilegiate. Un asemenea studiu i se datorează lui Sebeş, cât şi ale localităţii vecine, Caran . Pe parcursul
41
puţin abordat de istoriografia românească, însă pe lângă punct de vedere politic şi administrative, nu a fost o parte Pâclişanu, care tratează subiectul succint, mulţumindu- 34 S. Dragomir, Banatul românesc. Schiţă istorică, ediţie V. Goicu,
interpretările tributare concepţiilor pozitiviste, carenţele integrantă a coroanei regilor maghiari, până în secolul se să enumere 15 districte bănăţene, cărora le ataşează Timişoara, 1999, p. 23-27; Idem, Vechimea elementului românesc şi
studiului rezidă şi în nerespectarea terminologiei. al XVI-lea, în timp ce districtele româneşti reprezentau o scurtă descriere . colonizările streine în Bănat, în AIIN, III/1924-1925, p. 276-277.
33
O ipoteză ce şi-a propus rezolvarea unei neclarităţi nişte formaţiuni politice, independente . Opinia sa trebuia 27 Ibidem, p. 15. 35 N. Bocşan, Silviu Dragomir, în Banatul românesc. Schiţă istorică,
26
de natură geografică a fost apreciată o bună perioadă timp, 19 Ibidem. 28 V. Motogna, Contribuţii la istoria Românilor bănăţeni în evul mediu 1999, p. 7.
36 P. Binder, Localizarea districtului romîn bănăţean Cuieşti, o veche
după care, în ultima vreme a ajuns să fie contestată . 20 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, vol. IV, Cluj-Napoca, 1989, p. Districtele româneşti, în RISBC, XI/1943, p. 5, 11. organizaţie a populaţiei băştinaşe, în AIIC, VII/1964, p.321-326;
18
Ioachim Miloia a contestat opinia avansată de Pesty 62, nota 96. 29 N. Tomiciu, Capitol introductiv la o viitoare istorie a Banatului M. Bizerea, C. Rudneanu, Consideraţii istorico-geografice aupra
21 Magyar Királyság. Severin, mai precis a celor opt districte valahice, în RISBC, VI/1938; districtului autonom al Caransebeşului în evul mediu, în SIB, 1/1969,
13 Magyar Királyság. 22 I. Miloia, op. cit.,în AB, IV/1931, p. 53. Idem, Districtele valahice privilegiate, în RISBC, X/1942. p. 7-22.
14 N. Iorga, Istoria românilor din Ardeal şi Ungaria, ediţie îngrijită de 23 I. Lupaş, Istoria Voievodatului Transilvaniei, în Scrieri alese, vol.I , 30 Idem, Districtele valahice privilegiate, în RISBC, X/1942, p. 597. 37 P. Binder, op. cit., în AIIC, VII/1964, p. 321-326.
Georgeta Penelea, Bucureşti, 1989, p. 42. Bucureşti, 2006, p.130. 31 Gh. Cotoşman, Privilegiile Românilor în cadrul districtelor Valahe 38 Şt. Pascu, Voievodatul Transilvaniei, IV, p. 62, nota 96 D. Ţeicu,
15 I. Vuia, Districtus Wolachorum. Cercurile româneşti bănăţene, în 24 Gh. Vinulescu, Privilegiile românilor din cele opt districte bănăţene, Bănăţene Nobilii şi Chenezii Români Bănăţeni, în RISBC, XII/1944, p. Banatul Montan, p. 438-440.
AB, II/1929, f.2-3, p. 65-86, 12-37. în Fraţilor Alexandru şi Ion I. Lepădatu la împlinirea vârstei de 60 ani, 4-5; vezi şi studiul său Districte valahice bănăţene a. Chenejii romîni 39 M. Bizerea, C. Rudneanu, op. cit., în SIB, 1/1969, p. 7-22.
16 Ibidem, f.2, p. 85-86. Bucureşti, 1936, p. 869-876. bănăţeni, în Mitropolia Banatului, VIII/1958, nr.1-3, p. 84-89. 40 P. Binder, Lista localităţilor din Banat de la sfârşitul secolului al
17 V. Meruţiu, Judeţele din Ardeal şi din Maramureş până la Banat, 25 D. C. Arion, Cnejii (Chinejii) români. Contribuţii la studiul lor, 32 Ibidem, p. 22. XVII-lea, în SIB, 2/1970, p. 61-68.
Cluj, 1929, p. 19. Bucureşti, 1938, p. 199-225 33 Z. Pâclişanu, Vechile districte româneşti de peste munţi, în RI, 41C-tin Feneşan, Despre privilegiile Caransebeşului pînă la mijlocul
18 I. Miloia, Căvăranul în Evul Mediu, în AB, IV/1931, p. 33-57. 26 T. Simu, Organizarea politică a Banatului în evul mediu, Lugoj, 1941. XIII/1943, f.3, p. 21-25. secolului al XVI-lea, în Banatica, 2/1973, p. 157-163.
Pag. 22 Pag. 23