Page 23 - Revista Morisena_4_2016

MORISENA nr. 4/2016 Revistă trimestrială de istorie

ieftin: pe nimica. E drept că, ridicând întăriturile, Bega ieşea urmare, paşa Mehmed nu mai putea fi naşul micului Jónás. Drd. Iusztin Zoltán La începutul secolului al XX-lea a sporit numărul
din albie pe ambele părţi, prin apropierea cetăţii Timişoara, Și nici ascunderea comorilor sale alături de cele ale familiei studiilor care au avut ca obiect de cercetare, districtele
dar acest lucru îi convenea turcului, căci nimic nu asigura Botsinkay nu mai era posibilă. Ca licenţă scriitoricească (Timișoara) bănăţene. O ipoteză interesantă a fost enunţată de istoricul
o apărare mai straşnică unei cetăţi decât mlaştinile întinse merge, ca adevăr istoric, nu. maghiar Szentkláray Jenő, care, chiar dacă era tributară
de jur-împrejur. Prizonierii de război au fost, cei mai mulţi Peregrinările tânărului Jónás prin Imperiul habsburgic Districte românești curentelor politice ale epocii, susţinea similitudinea
dintre ei, împământeniţi pe aceste locuri: li se dădu în arendă par verosimile, ca şi întoarcerea sa în Banat. Data acesteia instituţională dintre districtele bănăţene şi cnezatele
câte un petic de pământ şi ei rămaseră bucuroşi – era un se poate aproxima în primii ani de după 1740, iar ajutorul în Banatul Medieval (I) bulgare, sârbeşti sau româneşti . Conaţionalul său,
6
pământ mănos, blagoslovit de Dumnezeu, iar boierul se purta oferit împărătesei Maria Terezia, o trupă formată din ţigani Tihamér Turchányi, contesta această opinie, considerând
omeneşte cu ei. Construi chiar şi o biserică pe cheltuiala sa. care o ajută pe împărăteasă să-şi păstreze tronul, poate fi că originea acestora nu putea fi decât maghiară , dar
7
Cu un turn înalt, zvelt, acoperit cu tablă strălucitoare… verosimil, dar mai greu credibil. avansa în schimb o interpretare surprinzătoare cu privire
Și pe lângă toate acestea, boierul strânsese comori de Pline de savoare sunt însă paginile care descriu Istoriografie 1 la constituirea scaunului de judecată al Caransebeşului.
neînchipuit… Un singur moştenitor se năştea întotdeauna în „aclimatizarea“ eroului la moravurile bănăţene, cu lumea Una dintre temele larg dezbătute de istoriografia Astfel, începând cu mijlocul veacului al XV-lea, datorită
familia Botsinkay, aşa încât moşia nu se împărţea niciodată. funcţionarilor habsburgici. Figurile lui Pauerstein cu românească, căreia i s-au dedicat numeroase lucrări de atacurilor otomane, a perioadelor mari de timp în care
Lui Botskinkay Gáspár doar târziu, de-abia de la a treia soţie mica sa curte nobiliară, a tinerei Arsena de Sugovitz amploare și studii, a fost cea a districtelor din Banatul banatul de Severin a rămas vacant şi a distanţei mari
i se născuse un băiat… l-au botezat Jónás… Domnişorul a (Sugovici=Sagovici), sunt plastic conturate chiar dacă în medieval, dar fără a se ajunge la un rezultat concret care să faţă de centrul comitatului Timiş, a fost constituit un
avut o zi de naştere de pomină: ziua bătăliei de la Oradea, la Banatul imperial nu mai existau nobili de sânge, ci întreg fie cuprins într-o monografie cuprinzătoare şi exhaustivă. nou organism administrativ, facilitat de transformările
5 august 1717. pământul îi aparţinea direct împăratului. Căsătoria lui Cercetările care şi-au axat obiectivul asupra acestui subiect instituţionale pe care le-a suferit districtul Sebeş. Totuşi,
Acestea sunt cele mai importante elemente care Jónás cu Safi ţiganca şi găsirea comorilor îngropate sunt au fost de mică amploare, deseori abordând tematica la noua instituţie nu a căpătat denumirea şi caracteristicile
pot duce la localizarea aşezării Botsinka. Sunt însă alte momente frumos conturate literar. De un puternic modul general, iar contribuțiile lor s-au rezumat, în cele comitatului, însă a funcţionat după criteriile acestuia.
elemente geografice constradictorii între primele rânduri realism sunt însă întâlnirea eroului cu bătrâna ţigancă mai bune cazuri, la unele capitole ale unor lucrări dedicate Potrivit istoricului, elementele care au stopat transformarea
– apocaliptice – şi cele referitoare la zona Botsinka, Cafrinka (Catrinca?) şi cu ţiganii, al căror voievod ajunge unor spaţii geografice întinse. totală a districtului în comitat au fost cnezimea şi
mănoasă şi fertilă: prima e bătută de dumnezeire, cealaltă Jónás. Scriitorul are pagini pline de înţelegere pentru aceşti Desigur, prima monografie dedicată istoriei nobilimea românească. Nu numai drepturile politice ale
este binecuvântată. În plus, nu existau aici nici boieri şi nici oameni cu nimic inferiori celorlalţi, dar aflaţi într-un grad de Banatului nu conţine menţiuni privitoare la funcţionarea cnezilor au determinat o asemenea situaţie, ci şi dreptul
nobili, sultanul fiind unicul stăpân al pământului. În întreaga dependenţă faţă de ei. Pentru posibilitatea de a se aşeza în districtelor. De fapt, Stoica de Haţeg prezintă succint de proprietate a nobilimii românești, care nu corespundea
istorie a Imperiului Otoman doar o singură reformă agrară s-a Banat, ţiganii („Neue Banater“, cum îi numea administraţia) istoria provinciei, doar în epoca modernă, dovedind că cu cel domenial de pe teritoriul regatului .
8
înfăptuit: cea din Banatul anilor 1690-1695, când iradeaua plăteau anual haraci adunat de la obşte de către acest deţinea cunoştinţe despre existenţa acestora sau cel puţin Următoarea lucrare monografică redactată în
sultanală împroprietăreşte pe ţăranii care până acum aveau voioevod sau bulibaşă. a unuia singur: „districtul sau judeţul Mehadia„ . Câteva limba română care a fost dedicată provinciei bănăţene
2
doar uzufructul roadelor pământului, pe care-l împărţeau Procesul „vrăjitoarei“ Cafrinka şi arderea ei pe referinţe despre districtele româneşti întâlnim în lucrarea a fost publicată la începutul veacului al XX-lea,
cu sultanul, cu zaimii şi timarioţii etc. Ca Botsinkay să rug la Szeged reflectă însă o realitate tristă a veacului al lui Ágoston Bárány, dedicată comitatului Timiş. Istoricul de către George Popoviciu . Acesta afirma despre
9
stăpânească pământ trebuia să treacă la islamism. XVIII-lea bănăţean şi nu numai. O adevărată vânătoare maghiar susţinea că unitatea administrativă a beneficiat de districtele privilegiate, în baza diplomei din anul
Numele aşezării ne-a reţinut atenţia şi am căutat în de vrăjitoare se desfăşura pe întregul cuprins al Europei. mai multe plase deoarece cuprindea cinci districte: Sugya, 1457, că administraţia lor era asigurată de banul de
dicţionarele de localităţi medievale, în hărţi de secol XVIII. I-au căzut victime multe femei, în special ţigănci, dedate Mănăştur, Bujor, Jupani şi Margina . Severin împreună cu cei doi vicebani. Totuşi, districtele
3
Am aflat în secolul al XV-lea o localitate Bozenka, apoi unor străvechi obiceiuri, considerate de autorităţi drept Caracterul şi statutul districtelor dintre Tisa, beneficiau de autonomie, care era reprezentată de
în conscripţia districtelor bănăţene a lui L.F. Marsigli din practici vrăjitoreşti. Mureş, Dunăre şi zona vestică a Meridionalilor au stârnit universitas nobilium, iar în fruntea lor se afla câte un
1690/1700 o „Buczinka“, iar pe harta din 1761 o „Pocsinka“. O realitate bănăţeană a acestui veac l-a reprezentat interesul istoricilor în a doua jumătate a secolului al XIX- jude nobiliar, sprijinit de un notar şi de juraţii asesori .
10
Iată aceeaşi localitate sub variante lexicale cvasiidentice. vampirismul. Vechi credinţe şi superstiţii se manifestă lea, atunci când a fost realizată singura monografie mai În aceeaşi perioadă apar lucrări de geografie istorică,
Aşezarea se afla între actualele sate Bazoşu Vechi şi acum în proporţii de masă, iar administraţia consemnează cuprinzătoare, dedicată instituţiilor româneşti, care prin aşa cum este studiul lui Palik-Ucsevny, focalizat pe
Bazoşu Nou, la circa 20 km sud-est de Timişoara, mai precis conştiincios fiecare faptă în parte, măsurile luate de descrierile detaliate, susţinute de corpusul de documente, localizarea şi delimitarea teritorială a unui singur district .
11
la nord de actuala pădure (parc botanic) de la Bazoşu Nou. populaţie şi pe cele impuse de codul civil şi penal a fost citată de mai toţi istorii care au studiat tematica. Cu Pentru identificarea cât mai corectă a teritoriului care
Zona cuprinsă între cele două Timişuri medievale (cel habsburgic. Unele sunt de-a dreptul ciudate, altele absurde toate că a văzut lumina tiparului în anul 1876, lucrarea lui constituia districtul Comiat, autorul întreprindea, pe lângă
de azi şi Timişul Mic, devenit între timp Bega) a fost şi este – pentru cititorul de astăzi – dar ele reflectă o realitate, Pesty Frigyes, A Szörény vármegye hajdani oláh kerületek citirea documentelor de arhivă, cercetări la faţa locului
o zonă agricolă fertilă. Desecarea, asanarea, îndigurile au mai degrabă o psihoză colectivă. Doar ridicarea nivelului reprezintă şi în prezent un punct de referinţă al subiectului . coroborate cu studii topografice. Rezultatul se dovedeşte
4
fost fapte curente şi în epoca stăpânirii otomane. Descrierea de cultură prin şcoală şi educaţie a schimbat în timp În rândul primilor istorici români care au dedicat surprinzător, deoarece oppidum–ul Comiat este identificat
romantică a lui Jokái Mor se apropie aici de realitate, percepţiile şi mentalitatea colectivă. un studiu însemnat temei se numără Patriciu Drăgălina, pe vatra satului Fârliug, toponim amintit pentru prima dată
chiar dacă autorul nu a cunoscut foarte bine realitatea Iluminiştii francezi – asaltaţi din plin de numeroasele care, în monografia consacrată banatului de Severin, în registrele, din anii 1690-1700, dar care este datat mai
şi bibliografia istorică. În contradicţie cu ea, paginile de relatări din presa europeană despre acest fenomen - trimit a redactat un capitol despre districtele româneşti, timpuriu. De fapt autorul susţine că este vorba de una şi
început ale povestirii pot crea grave confuzii. Ele reflectă chiar o delegaţie de oameni de ştiinţă în Banat să studieze la prezentând istoria lor, de la primele atestări şi până la aceeaşi aşezare, numită în limba maghiară Comiat, iar în
5
o realitate parţială – pe zone joase de câmpie – acolo faţa locului vampirismul. desfiinţarea lor de către otomani . Urmând exemplul lui româneşte Fârliug . Cercetările recente contestă această
12
unde panta de scurgere a râurilor era aproape nulă şi creea În concluzie, „Voievodul țiganilor“, o operă literară Pesty, autorul prezintă separat organizarea administrativă ipoteză, oppidum-ul fiind localizat pe vatra satului actual,
mlaştini şi revărsări. Administraţia habsburgică a folosit romantică, care se inspiră din fapte şi întâmplări bănăţene a instituţiilor, realizând şi o hartă a acestora.
foţa de muncă locală şi a reuşit să transforme aceste zone în din veacul al XVIII-lea, este o împletire de fapte istorice 1 Adresăm mulțumiri pe această cale distinsului istoric bănățean dl. Ioan 6 J. Szentkláray, Krassó vármegye Őshajdana, Budapest, 1900, p. 190.
mănoasa câmpie a Torontalului. reale şi ficţiuni literare. Pentru o corectă înţelegere a Hațegan, care ne-a pus la dispoziție impresionanta sa arhivă personală 7 T. Turchanyi, Krassó-Szörényi vármegye néprajzi visszonyai a
Data naşterii eroului apare când 5, când 7 august 1717, operei – care naşte unele nedumeriri oricărui cititor – am despre districtele românești. mohács vész elötti idöben. 1, Lugos, 1901, p. 196.
iar naşul de botez a fost Mehmed paşa de Timişoara. La considerat ca fiind absolut necesare aceste câteva lămuriri. 2 N. Stoica de Haţeg, Cronica Banatului, ediţia a II-a, Timişoara, 1981, p. 59. 8 Ibidem, p. 291-293.
acea dată, Timişoara şi întreg Banatul fuseseră eliberate de Ele nu scad cu nimic valoarea literară a scrierii lui Jokái 3 Á. Bárány, Temesvármegye emléke, Nagy-Beckereken, 1848, p. 81-85. 9 G. Popoviciu, Istoria românilor bănăţeni, Lugoj, 1904.
otomani şi formau deja acea Țară de coroană (Kronland) ce Mor, ci completează şi colorează suportul istoric real pe care 4 F. Pesty, A Szörény vármegye hajdani oláh kerületek, Budapest, 1876. 10 Ibidem, p. 194-195.
avea o administraţie militară condusă direct de la Viena. Ca s-a construit opera literară. 5 P. Drăgălina, Din istoria Banatului de Severin, vol. I, Caransebeş, 11 F. Palik-Ucsevny, A komiathi kiváltságos oláh kerület, Lugos, 1910.
1899, p.101-145. 12 Ibidem, p. 10-12.

Pag. 20 Pag. 21