Page 24 - Morisena 4_2017

MORISENA, anul II, nr. 4 (8)/2017

în Camera Română s-a votat un proiect de lege, în urma productul hibrid al școalelor de toate gradele, intelectualii
căruia toți rezerviștii vor fi chemați la concentrare pe timp semiculți, avocați și avocăței, profesori, dascăli și dăscălași,
mai mult de 15 zile. Prin aceasta, foarte mulți din țăranii popi liber-cugetători și răspopiți, învățători analfabeți –
răsculați vor trebui să intre în serviciul militar și, astfel, toți teoreticieni de berărie; după aceștia, mari funcționari
răscoala va fi înăbușită sau, cel puțin, calmată. Totodată au și impiegați mititei, în imensa lor majoritate amovibili.
fost trimise două regimente la Botoșani pentru restabilirea
ordinii. În județul Dorohoi, asemenea s-au întâmplat
tulburări. Târgul Bucecea a fost devastat de țărani, evreii
au fost bătuți” („Drapelul”, VII, 28, 1907, 3).
Evenimentele anarhice au continuat însă să se
extindă cu intensitate, iar numărul victimelor și al
devastărilor a crescut considerabil. Furia oarbă a mulțimii
s-a îndreptat asupra proprietăților marilor latifundiari
(conace, locuințe, prăvălii), a celor care arendau pământul,
dar și asupra instituțiilor publice (gări, sedii ale unor
instituții administrative):
„Orașul Vaslui a fost devastat miercuri de țărani.
Geamurile au fost sparte, prăvăliile evreiești distruse. În
aceeași zi a fost devastat orășelul Burdujeni. Asemenea,
orașul Buhuși. Casa rabinului din Buhuși a fost prădată.
În orășelul Lespezi, toate prăvăliile și locuințele evreilor
sunt devastate; armata a tras focuri asupra țăranilor; trei
țărani au fost uciși. În Botoșani au fost devastate cam 500
de case și prăvălii de-ale evreilor. Victimele sunt 9 morți,
mulți răniți” („Drapelul”, VII, 29, 1907, 3).
Periodicul lugojean prelua și explicațiile oferite
de unii reprezentanți ai clasei politice în dezbaterile
parlamentare din Senat:
„Dl Dimitrie Sturdza [viitor prim-ministru liberal,
începând cu 12-25 martie, după demisia cabinetului
conservator, prezidat de Gheorghe Gr. Cantacuzino] spune
că pricina acestor turburări sunt trusturile agrare, care
fixează în mod neomenos prețurile piețelor și-i exploatează
fără frâu pe țărani. A treia parte din proprietatea mare e
arendată la străini, mai ales evrei, ceea ce nu se întâmplă
nicăieri. Din proprietatea arendată străinilor, 189.000
de hectare sunt ținute de trusturile Fișereștilor și ale Octav Băncilă – Răscoala
Justereștilor. […] Altă cauză agravantă e ridicarea exagerată […] Administrația e compusă din două mari armate. Una
a arenzilor în ultimii doi ani, precum și grelele dări impuse stă la putere și se hrănește; alta așteaptă flămânzind în
țăranilor. […] Profesorul N. Iorga respinge ovațiile ce i se opoziție. Când cei hrăniți au devenit impotenți prin nutrire
fac, spunând că e vorba de un prohod, căci patru țărani excesivă, iar cei flămânzi au ajuns la completă famină,
români au fost uciși. […] Cu chestiunea țărănească trebuie încep tulburările de stradă... Plebea, clienții, cu studenții
să se ocupe acum toate partidele”. universitari și școlarii din licee, conduși uneori de profesori
Să ne reamintim însă ce spunea Caragiale, într-un universitari, cer numaidecât răsturnarea guvernului.
text dedicat răzmeriței, despre partide și reprezentanții Facțiunea de la putere, supranutrită, este incapabilă a mai
administrației locale și centrale: ține piept torentului popular, adică facțiunii răzbite de
„Cele două așa-numite partide istorice care foame; iar Regele, gelos de reputația europeană de liniște
alternează la putere [Partidul Conservator și Partidul și ordine a Statului său, este silit să concedieze, avec force
Național-Liberal] nu sunt, în realitate, decât două mari compliments, cabinetul, care avea aproape unanimități
facțiuni, având, fiecare, nu partizani, ci clientelă. Capii în Parlament, pentru a-l însărcina pe capul opoziției cu
facțiunilor sunt mai mult sau mai puțin ambițioși politicieni. formarea unui nou cabinet, cu dizolvarea Parlamentului
Firește că nu punem la îndoială nici patriotismul, nici și a tuturor consiliilor județene, urbane și rurale, cu
curatele lor intențiuni: «toți, toți, cum zice Antonius, sunt convocarea colegiilor electorale pentru constituirea unui
bărbați onorabili!». Iar clientela este plebea incapabilă de nou Parlament și a unor noi consilii – care, toate, după
muncă și neavând ce munci, negustorași și precupeți de bunele obiceiuri consacrate, sunt, firește, aproape unanime
mahalale scăpătați, mici primejdioși agitatori ai satelor partizane ale noului guvern (I. L. Caragiale: 1907 – Din
și împrejurimilor orașelor, agenți electorali bătăuși; apoi primăvară până-n toamnă)”.

Pag. 22