Page 261 - Dusan Baiski - Razboi in Banat
P. 261

Război în Banat - Studii monografice


                  În  nota   sa  din  22  ianuarie  1943,  plt.  adj.  C.  Sperdea,  șeful
                         18
            S.J. Gătaia va marca faptul că și proprietarii români care au servitori
            îi țin să doarmă în grajd. „Tratamentul este bun și nu am constatat
            nici un caz de rău tratament din partea stăpânilor față de servitori și
            în special de români. Nu am constatat persecuția servitorilor pe tema
            naționalismului,  ci,  din  contră,  li  se  aplică  bun  tratament  -  fiindcă
            servitorii sunt foarte puțini azi și mulți stăpâni nu au servitori.“

                  Iar plt. mj. Nicolae Duma, șeful S.J. Sânandrei, chiar preciza ,
                                                                              19
            pe 22 ianuarie 1943, faptul că „Nu este igienic, însă acesta e obiceiul
            locului ca servitorii să doarmă în grajd și chiar populația, bărbații tineri
            cari au vite și nu au servitori dorm numai în grajduri, astfel că nu este
            cazul să se întocmească acte pentru acest fapt.“

                  Dacă în informarea  sa din 25 ianuarie 1943, șeful S.J. Vinga
                                     20
            afirma că o parte din șvabi, mai omenoși, își tratează servitorii destul
            de  bine,  culcându-i  în  camere  separate  sau  în  bucătării,  unde  au
            paturi și suficientă căldură, majoritatea îi culcă în grajduri, pe paturi
            rudimentare, fără rufărie de pat, drept învelitoare fiind folosite păturile
            cu care se acoperă și animalele. Servitorii „Sunt lipsiți de orice regulă de
            higienă, nu sunt schimbați de rufe cu lunile, plini de paraziți, asistență
            medicală inexistentă.“ Va fi anexat și un tabel  cu 42 de proprietari
                                                          21
            șvabi din Bărăteaz, Satchinez, Hodoni, Carani și Pișchia cărora li s-a
            făcut proces-verbal pentru rău tratament aplicat servitorilor.


                  În baza rapoartelor, mr. I. Peșchir, comandantul L.J.T.T. va trimite
                                                                              22
            Prefecturii Timiș-Torontal o notă informativă în data de 15 februarie
            1943, afirmând că, în general, tratamentul aplicat de proprietarii șvabi
            servitorilor români este bun. Plata se face în natură, echivalentul în bani
            fiind de 8.000-9.000 de lei/lună. Hrana este bună și masa se servește
            laolaltă  cu  stăpânii.  În  schimb,  sunt  exploatați  la  maximum.  Au  fost
            semnalate cazuri când, pe timp de iarnă, servitorii erau concediați, pentru
            a fi reprimiți primăvara. „De dormit, servitorii dorm toți aproape numai
            în grajduri, fiind bine zidite și în același mod sunt tratați și servitorii
            șvabi, dar condițiile în care dorm sunt mizerabile.“

                  18  D.J.T.A.N., Fond 161, inv. nr. 573, Legiunea de Jandarmi Timiș-Torontal,
            dosarul nr. 75/1943, f. 11.
                  19  Ibidem, f. 13.
                  20  Ibidem, f. 14.
                  21  Ibidem, f. 15.
                  22  Ibidem, f. 4.
                                                                            259
   256   257   258   259   260   261   262   263   264   265   266